Mentalitatea francmasonica de Mircea Eliade
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
Nu cunosc nici un francmason si din toate cartile pe care le-am citit n-am înteles mai nimic asupra francmasoneriei, pentru ca în realitate nici nu ai ce sa întelegi în cazul asa-zisei doctrine a ei. Nu stiu ce vor de fapt acesti oameni, cine le-a bagat în cap ca-si trag doctrinele de la Solomon si de la Piramide si de ce sunt atât de misteriosi cu “secretele” lor, pe care le publica totusi în sute de carti de propaganda.
Dar un lucru am învatat totusi din comertul meu cu literatura aceasta aiurita: am învatat sa cunosc mentalitatea francmasonica.
Va veti mira, poate, aflând ca acord o mentalitate francmasonica chiar si unor oameni care nu au nimic de-a face cu aceasta societate secreta. Într-adevar este uimitor cât de multi intelectuali judeca lumea, spiritul si istoria cu asemenea mentalitate francmasonica. Pe care as putea-o rezuma astfel: fel simplist de a vedea lucrurile, criterii abstracte si vadit gresite în judecarea istoriei.
Un marxist, de pilda, exemplifica de minune mentalitatea aceasta francmasonica. Pentru marxist, toate lucrurile sunt clare, toata istoria este un joc de forte economice, rigide, simpliste pâna la absurd, abstracte pâna la confuzie. Cu un marxist nu poti discuta. Cu nici un intelectual de formatie “francmasonica” nu poti discuta. În capul lui e prea multa “lumina”, sunt prea multe “certitudini”; problemele se rezolva, toate, cu aceeasi ecuatie, necunoscutele sunt, toate, de acelasi grad, pe acelasi plan.
Am început sa ma gândesc serios ca paradoxul acesta – mentalitate francmasonica – nu este un simplu paradox, dupa ce am cunoscut mai îndeaproape mentalitatea marxista. Un marxist este de fapt un om cu o mie de certitudini si care accepta un singur miracol: opera lui Karl Marx. Pentru el istoria se rezolva în câteva formule simple, care explica tot, satisfac orice curiozitate, preîntampina orice controversa. Irationalul, ireductibilul – toate acele forte obscure si peste putinta de anticipat, care fac ca istoria unei tari sa se deosebeasca net de istoria altei tari – pentru un fericit marxist cu mentalitate francmasonica nici macar nu exista.
Ceea ce caracterizeaza aceasta mentalitate francmasonica este strania conjugare a abstractului si a grosolanului. Într-adevar un spirit francmason judeca lumea si istoria într-un mod abstract (adica fara atingere directa cu realitatile, fara experienta timpului, fara priza asupra prezentului).
Un francmason pur sânge ar spune, de pilda cam asa: ”Mihai Viteazul a reprezentat cutare forta si a jignit cutare simbol; din aceasta cauza, lipsindu-i ajutorul Maestrului Trei Stele, si-a gasit moartea asa cum era de asteptat.” (Am pe masa, acum când scriu, o serie întreaga de carti ale “magistrului” Ragon. Daca cineva se îndoieste de felul cum am rezumat judecata masonica asupra istoriei, pot cita din Ragon. Si jocul acesta straniu poate continua…).
Ati observat cât de “abstract” si cât de grosolan totusi judeca un mason – sau un marxist, unul cu mentalitate masonica – istoria, lumea, viata. Nu exista concret pentru ei; nu exista de asemeni fapte, pur si simplu fapte, adica evenimente imprevizibile, ireductibile, irationale.
Ei poseda o bizara schema simplista – adica semidocta, pseudorationala, lipsita de o reala patrundere filosofica si în acelasi timp lipsita de intuitia directa a faptelor, a realitatilor – si cu aceasta schema ei rezolva totdeauna totul.
Pentru un “fericit” participant la mentalitatea masonica – care îsi are originea în mentalitatea evreiasca – nu exista enigma, dupa cum nu exista destin. Toate care exista se pot prevedea, toate se pot explica; toate se explica si pentru oricine. (Freud si psihanaliza care isi are originea tot în mentalitatea evreiasca alcatuiesc înca un admirabil exemplu de ceea ce eu numesc mentalitate francmasonica. Freud laicizeaza Absolutul, adica pune la îndemâna oricui o cheie care în aparenta este unica, prin care, crede el, se explica toate cele sufletesti. De unde înainte întelegerea Absolutului (adica a sensului existentei, sulfetului, a realitatii suprafiresti) presupunea efort, asceza, inteligenta – deci inegalitate – psihalnaliza ofera oricui aceasta întelegere în schimbul a trei sau patru carti, accesibile oricui, costând aproximativ 1000 lei. Freud este un grav exemplu de tradare a spiritualitatii iudaice – adica de monovalenta transferata si de laicizare a Absolutului. De altfel ar fi interesant de studiat aparitia elementului dramatic în spiritualitatea iudaica (unde nu a existat niciodata, unde liturghia era singurul dinamism acceptat în experienta spiritului) – care, dupa parerea noastra, coincide cu aceasta laicizare a Absolutului). Nu mai e nevoie de efort, de inegalitate, de inteligenta deci – caci schema e la îndemâna oricui. Învata un simbol în plus si ai înteles Evul Mediu. Citeste un volum din “Capitalul” lui Marx si ai inteles feudalismul. Platesti înca o taxa la o Loja francmasonica si înveti un al doilea simbol; întelegi atunci misterul secolului al XVIII-lea. Citesti un al doilea volum din “Capitalul” si întelegi Revolutia Franceza.
Poate ca ceea ce scriu acum par vorbe glumete. Si n-as vrea sa para asa. Lucrurile în aceasta directie sunt prea serioase si prea triste. Nu stiu ce este acea stranie societate sau loja masonica, dar mi se pare ca spiritul complet gresit al masoneriei – simplism, anti-istorie, abstractiune versus grosolanie – a patruns periculos de mult si a rascolit întreaga mentalitate europeana. Sunt clase întregi de oameni care sunt atât de siguri ca poseda cheia cea suprema a universului, clavis abs conditorum, încât nu mai poti sta de vorba cu ei. Si observati ca aceasta bizara certitudine nu se refera la principii, la esenta lucrurilor, la un domeniu propriu filosofiei sau religiei, ci se refera la un domeniu de realitati fenomenologice, în vesnica prefacere, în evanescenta revenire: viata, istoria, omul de toate zilele si omul faptelor mari.
Nu stiu daca ati întâlnit si Dvs. asemenea “intelectuali” de formatie masonica, oameni cu care nu poti sta de vorba asupra lucrurilor de toate zilele, ci cu care trebuie sa te întâlnesti doar pe un teren neutru de discutii. Priviti cu o mai mare atentie si luciditate asemenea oameni. Veti observa ca ei toti accepta un miracol în centrul întelegerii lor universale. Ei admit ca, în cursul istoriei, a intervenit la o anumita data un eveniment unic, singular, ireversibil prin care se explica totul si pentru toata lumea.
Este în realitate aici un proces invers – am putea spune satanic – de degradare, a ceea ce am putea numi mentalitatea crestina, daca crestinismul ar fi ceva abstract si nu s-ar contopi, în toate cazurile sale autentice, cu însasi firea omului, cu omenia. Si un crestin admite ca prin faptul istoric al venirii Mântuitorului pe pamânt, lumea s-a transformat. Si acest fapt este ireversibil si este totodata un mare miracol. Dar observati câte deosebiri de mentalitate laica moderna exista în mentalitatea francmasonica.
În primul rând crestinul religios în general, filosoful, moralistul accepta harul, mântuirea, destinul, istoria, accepta o economie spirituala care este paralela cu economia, sa mi se ierte expresia, “economica”. Continuati acum Dvs. si veti gasi câte deosebiri veti voi.
Exista un lucru pe care întotdeauna realitatea masonica îl refuza îndârjit: subtilitatea, disocierea planurilor. Un socialist stie una si buna, un teozof stie trei si bune. Dar numai Una sau numai Trei. Niciodata altceva, niciodata altfel.
Veti spune: “Bine, dar acesta este însusi scopul ratiunii (al gândirii stiintifice sau filosofice), de a gasi numai o lege, numai un criteriu de întelegere al lumii.”
Foarte just. Numai ca ratiunea cauta o Lege care sa se refere la principii, la esenta. Unitatea ratiunii consta de fapt în coerenta, nu în monovalenta.
Mentalitatea masonica, dimpotriva, ignora totdeauna orice coerenta, ocupându-se numai de monovalenta. Adica în loc de a judeca lumea organic (într-un mod coerent) , o judeca simplist (constrâns, monovalent).
Nu stiu si nu intereseaza orientarea acestor note, daca exista vreo legatura istorica între feluritele manifestari ale mentalitatii masonice în lumea moderna (iluminism, marxism, teozofism, anti-istorism, etc). De altfel mentalitatea masonica se manifesta si în afara cadrelor ce au fost mentionate mai sus.
Am un excelent prieten care judeca lumea masonic fara a fi nici marxist, nici teozof. Este numai simplist si putin cam semidoct. Cu cât stii si totodata esti mai convins numai de “una si buna”, cu atât te apropii mai mult de mentalitatea masonica.
Iata, de pilda, istoria politicii românesti de la pasoptism la 1933. Peste tot nu întâlnesti decât legi abstracte, fapte iluministe, gândire grosolana. Lipseste cu desavârsire acolo simtul realului, al concretului, al omeniei, intuitia de toate zilele. Si lista exemplelor noastre ar putea continua …la nesfârsit.
(”Vremea”, 10 septembrie 1936)
Tags: Francmasonerie, Masoneria Romana
Ordinul Dragonului. Societati secrete in România
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
Istoria tarii noastre cuprinde si o alta istorie, mai putin cunoscuta si cercetata, si anume cea ezoterica, initiatica. Se pare ca tara noastra a fost din plin receptiva la anumite ordine si societati initiatice cavaleresti. Pentru a dezvolta armonios acest subiect, l-am intervievat pe domnul dr. Vlad Sauciuc, presedintele Centrului Independent de Studii si Cercetari Ezoterice – CISCE, personalitate cunoscuta în Europa si nu numai în sfera studiilor ezoterice si a societatilor secrete. Am obtinut câteva raspunsuri referitoare la gnosticism, cât si la aparitia primelor societati secrete sau discrete si a ordinelor cavaleresti pe teritoriul României. more
Tags: Francmasonerie, Masoneria Romana
Semnificatia cuvintului francmason
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
FRANCMASÓN, francmasoni, s.m. Membru al unei organizatii (loji) francmasonice; adept al francmasonilor; mason. – Din fr. franc-mason.
FRANCMASÓN s. m. membru al francmasoneriei; mason. (< fr. franc-mason)
FRANCMASÓN s. mason.
francmasón s. m. (sil. mf. franc-), pl. francmasóni
FRANCMASÓN ~i m. Membru al organizatiei francmasonice. /<fr. franc-maçon
FRANCMASÓN s.m. Membru al francmasoneriei; mason. [< fr. franc-maçon].
Semnificatia cuvantului francmason
Tags: Francmasonerie, Masoneria Romana
Eminescu – bolnav sau sacrificat?
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
Cu toþii am auzit, am studiat despre Eminescu ca fiind geniul nostru poetic, existând numeroase biografii care prezintã viaþa ºi opera marelui poet, …dar numai a “poetului”. Se evita, cu sau fãrã ºtiinþã, a se insista pe opera sa ziaristicã, pe opera sa politicã, realizãri ce nu sunt cu nimic mai prejos de poezia sa. Se evitã de asemeni a se vorbi prea mult despre sfârºitul (cu adevãrat tragic) al omului complet care a fost Eminescu, personalitatea lui conturându-se nu numai prin poezia sa, ci prin întreaga sa operã fie ea ºi politicã, cãci pentru aceastã vinã (implicare politicã) a fost SACRIFICAT ºi nu rãpus de boalã dupã cum ne învaþã istoria ºi literatura oficialã.
Din fericire mai existã încã spirite rebele, care nu cred orbeºte în tot ceea ce li se prezintã ca fiind real ºi îºi mai pun întrebãri, cãutând în acelaºi timp, cu perseverenþã ºi curaj, rãspunsuri cu adevãrat conforme cu realitatea. În ceea ce priveºte viaþa ºi opera lui Mihai Eminescu, se remarcã douã (dintre cele mai cunoscute) asemenea firi curioase ºi curajoase, ºi anume Nicolae Georgescu cu lucrarea “A doua viaþã a lui Eminescu”, Editura Europa Nova, Bucureºti, 1994 ºi Theodor Codreanu cu lucrarea “Dubla sacrificare a lui Eminescu”, Editura Macarie, Târgoviºte, 1997.
Problematica propusã de N. Georgescu începe cu o analizã pe text, mai precis asupra ultimului interogatoriu luat lui Eminescu, eveniment ce i-a atras “aura” de nebun ºi persoanã iresponsabilã psihic. Autorul observã în acest interviu o serie de inadvertenþe care, “ori reprezintã un lanþ nesfârºit de coincidenþe, ori e treabã serioasã, ºi atunci e groasã de tot”.
Iatã mai întâi interogatoriul lui Eminescu, în ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie 1889, cu trei zile înainte de moartea sa:
-Cum te cheamã?
-Sunt Matei Basarab, am fost rãnit la cap de cãtre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus sã mã împuºte cu puºca umplutã cu pietre de diamant cât oul de mare.
-Pentru ce?
-Pentru cã eu fiind moºtenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu sã nu-i iau moºtenirea.
-Ce ai de gând sã faci când te vei face bine?
-Am sã fac botanicã, zoologie, mineralogie, gramaticã chinezeascã, evreiascã, italieneascã ºi sanscritã. ªtiu 64 de limbi.
-Cine e Poenaru care te-a lovit?
-Un om bogat care are 48 de moºii, 48 de râuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate ºi care are 48 de milioane.
Aceste 4 întrebãri ºi 4 rãspunsuri constituie un text cu cele mai ciudate simetrii cu putinþã. Fiind atenþionat asupra numerologiei masonice, autorul remarcã aceastã numerologie în cadrul interogatoriului, mergând pânã la identificare. Numãrând cuvintele, pânã la “ºtiu 64 de limbi”, sunt exact 64 de cuvinte. Numãrând cuvintele primului rãspuns, remarcãm exact 33. La al doilea rãspuns, dacã citim “nu-i” ca un singur cuvânt, obþinem 15 cuvinte, care adunate la primele 33 rezultã 48. Al treilea rãspuns are tot 15 cuvinte, în acest mod, dacã adresantul uitã sã adune la cele 33 de cuvinte pe primele cifre, i se mai pun o datã în faþã. În cel de-al treilea rãspuns, cifra 48 se repetã de 6 ori: semnal puternic! Simetriile sunt atât de bine construite, dupã pãrerea autorului, încât este de presupus cã acest text a fost cu migalã prelucrat, având în vedere cã, toate aceste numere, 33, 48, 64, sunt folosite curent de cãtre masoni în limbajul codificat al semnelor de recunoaºtere specific francmasonice. Relaþiile numerice fiind suspect de exacte (cele de mai sus fiind doar o parte mai sugestivã dintre ele), apar douã concluzii:
a) Eminescu a folosit limbajul masonic, ºi atunci nu era nebun;
b) Textul este un fals, deci proba nebuniei cade.
Sã pornim însã cu începutul, cãutând a contura imaginea “omului” Eminescu, în totalitatea sa, ºi sã gãsim astfel o cauzã probabilã a acestor falsuri istorice, cu repercursiuni pânã în ziua de astãzi.
Eminescu se afla la momentul 1883 pe culmea carierei sale politice ºi ziaristice, jucând în acel moment un rol public mult mai important decât a lãsat sã se înþeleagã istoria literarã tradiþionalã, realizând performanþe unice nu numai ca poet, ci revoluþionând chiar ºi jurnalistica de idei politice ºi sociale (Th. Codreanu, op.cit., pag.35).
El a transformat “Timpul” dintr-o publicaþie modestã de partid într-un ziar de audienþã naþionalã, conferindu-i o înaltã clasã jurnalisticã. Deºi “Timpul” era o publicaþie a conservatorilor, Eminescu nu fãcea politica unui partid, ci a impus un punct de vedere naþional care poartã amprenta excepþionalei sale gândiri.
N. Georgescu este de pãrere cã Eminescu a pus capãt jurnalisticii de tip masonic, înconjuratã de secrete ºi parole, modã care proliferase din perioada paºoptistã. Jurnalistica lui redã demnitatea proprietãþii cuvântului, cristalizând totodatã o doctrinã naþionalã modernã, capabilã sã oblãduiascã aducerea României la locul meritat în rândul marilor culturi ºi civilizaþii europene.
Theodor Codreanu îl considerã pe Eminescu întemeietorul doctrinei naþionale moderne, doctrinã care din cauza “binevoitorilor” nu a ajuns sã marcheze politica româneascã. (Th. Codreanu, op.cit., pag.8)
Eminescu opunea panslavismului, care era considerat tot atât de nociv pentru români ca ºi pangermanismul, un spirit pur latin. El a înþeles cã marea slãbiciune a istoriei noastre stã în discordie, încã din perioada vienezã încercând sã împace societãþi studenþeºti rivale, înscriindu-se ca membru în ambele, gest neînþeles nici de contemporanii sãi, nici de posteritatea criticã.
A întemeiat “Societatea Carpaþii”, care avea ca scop unirea politicã ºi culturalã a tuturor românilor din Ardeal, Bucovina ºi Basarabia, ajungând sã numere peste 20000 membri gata oricând chiar de luptã armatã.
Neavând încredere în conservatori (masonii P.P.Carp ºi Titu Maiorescu) ºi mai ales în liberali (I.C.Brãtianu, C.A.Rosetti, tot masoni), Eminescu observa cu luciditate mersul politic al vremii, criticând atitudinea inoportunã a celor de la conducere.
Momentul “morþii civile” a lui Eminescu corespunde cu intenþia (realizatã apoi) a politicienilor (P.P.Carp, Titu Maiorescu, Carol I) de a intra în orbita politicii Germaniei, care era aliatã cu Austro-Ungaria, aceastã politicã necesitând tãcere totalã în privinþa Ardealului. Lesne de închipuit cã pentru omul “Societãþii Carpaþii” o asemenea tãcere era de neacceptat.
Despre cât de serioasã era problema ne spune reacþia Centriºtilor la un discurs al lui Petre Grãdiºteanu rostit la 6 iunie 1883 cu ocazia unei festivitãþi, discurs ce fãcea aluzie la teritoriile ce lipsesc României, în urma scandalului Grãdiºteanu trebuind sã meargã personal sã retracteze cele spuse. Acum este ºi perioada când au loc unele schimbãri conforme cu noua orientare, un prieten apropiat al lui Eminescu, Zamfir C. Arbore, fiind chiar expulzat datoritã orientãrii sale politice, însãºi “Societatea Carpaþii” urmând sã fie desfiinþatã la cererea habsburgilor. Eminescu, atât de vehement, nu putea fi lãsat în pace.
P.P.Carp, aflat la Viena pentru a negocia tratatul secret cu Austro-Ungaria, îi trimite o notã lui Titu Maiorescu, care de fapt era un ordin politic: “ºi mai potoliþi-l pe Eminescu!”
Remarcãm cã singurii martori ai “nebuniei” lui Eminescu au fost Titu Maiorescu, Grigore Ventura (Ricã Venturiano din piesa lui Caragiale) ºi d-na Szoke (Soþia lui Slavici), ultimii doi fiind informatori în slujba Austro-Ungariei.
Pe 28 iunie 1883, datã fatidicã pentru Eminescu, d-na Slavici, gazda poetului, trimite un bilet lui Maiorescu în care îi spune sã facã ceva cu Eminescu, cã a înnebunit. Maiorescu îl trimite pe Eminescu la “Societatea Carpaþii”, unde trebuia sã se întâlneascã cu un anume Simþion. Trebuie sã amintim aici faptul cã Eminescu era urmãrit pas cu pas de cãtre iscoadele austriece. Pe drum, “întâmplãtor” se întâlneºte cu Gr. Ventura, care-i propune o escalã la baia Mitraºewski, aflatã în drumul lor. Ventura dispare, ducându-se dupã ajutor, spunând cã Eminescu a înnebunit pe motiv cã se aruncã în apã fierbinte. Apropiaþii poetului ºtiau cã acesta este adeptul bãilor orientale, conform cãrora, dacã te scufunzi într-o zi canicularã în apã fierbinte, suporþi mult mai uºor cãldura. Dar iatã cã în noua conjuncturã politicã aceastã practicã devenise nebunie.
Uºa de la baie este datã în lãturi de cãtre poliþiºtii îndrumaþi de Ventura, ºi cu toatã împotrivirea lui Eminescu, i se pune cãmaºa de forþã ºi este dus la un sanatoriu. Ion Rusu ªirianu, care se afla în zonã la momentul incidentului, îºi amintea: “Am auzit glasul sãu cel adevãrat strigând cu deznãdejdea celui care se îneacã -Ajutor!”.
Acesta a fost complotul care a marcat începutul morþii civile a poetului, cunoscut fiind cã în acea vreme cine era declarat nebun, era automat scos din viaþa politicã. Suferinþele, dupã cum se va vedea, abia începuserã, cei ce l-au declarat nebun cãutând acum sã-i popularizeze “starea”.
Prima reacþie apare în “Românul” lui Rosetti la 1 iulie, unde ºtirea îmbolnãvirii sale este publicatã (stupoare) în 48 de cuvinte. Urmeazã imediat rãspunsul din “Timpul”, în care se anunþa înlocuirea celui “bolnav” din redacþie. Aceastã grãbitã destituire este anunþatã prin 64 de cuvinte, ambele anunþuri reprezentând de fapt parole masonice.
În perioada urmãtoare Eminescu este trimis la Viena, unde rãmâne pânã în februarie 1884, “propunându-i-se” apoi o cãlãtorie în Italia, cu scopul de a fi þinut cât mai departe de viaþa politicã. În Italia, unul dintre însoþitori, pe care Eminescu îl considera prieten, destãinuindu-i-se, îi mãrturiseºte cã avea misiunea ingratã de a-l convinge sã se stabileascã în orice oraº ar vrea, în afarã de Bucureºti. Misiunea nu a reuºit, astfel încât boala poetului trebuia sã continue, în ciuda mãrturiilor unor contemporani: Al.Vlahuþã care l-a gãsit în iulie 1884 “cu mintea întreagã” ºi I. Slavici care-l aprecia ca pe un “om cu mintea limpede ºi cu deosebire chibzuit”.
În majoritatea caracterizãrilor fãcute s-a mers pe ideea de necontestat a bolii, urmãrindu-se a se dovedi faptul cã în perioada 1883-1889 nu a creat nimic (afirmaþie cu totul falsã), momentele de luciditate dovedite în aceastã perioadã fiind de neînþeles pentru aceºti critici. Domniile lor nu þin cont însã de faptul cã în buzunarul de la haina în care a pãrãsit aceastã lume, la 15 iunie 1889, se aflau scrise de mâna lui poeziile “Viaþa” ºi “Stele în cer”, ori discutã cu un relativism suspect poezia “De ce nu-mi vii…” trimisã de Eminescu de la Mãnãstirea Neamþ în ianuarie 1887, la Convorbiri Literare. Argumentul creativitãþii conºtient manifestatã abundã de mãrturii documentare, diagnosticul medical cãzând de la sine, un “paralitic general”, un “abulic de ultimul grad” nemaiputând sã creeze, deoarece o astfel de stare l-ar fi pus în imposibilitatea de a mai face diferenþa între viaþã ºi vis.
Dupã ce s-a întors din Italia, Eminescu a fost dat pe mâna unui medic evreu, Francisc Iszac, care deºi îi pune un diagnostic fals, îi administreazã un tratament inadecvat chiar pentru acel diagnostic: curã cu mercur, 4g. pe zi, ºtiut fiind faptul cã ºi numai 0,5g. intoxicã grav organismul. Trimis la 26 mai 1887 la Halle, medicii vienezi nu confirmã diagnosticul, în momentul în care evreul Iszac îi mãrise doza la 7g. În urma “tratamentului”, poetul se alege cu o pseudo-paralizie, cu incotinenþã urinarã ºi o nevritã perifericã.
În primãvara anului 1888, Eminescu se întoarce la Bucureºti influenþat de Veronica Micle ºi mai scrie o serie de articole, ultimul text, datat la 13 ianuarie 1889, zguduind din temelie guvernul, fãcându-l pentru o clipã pe Gunã Vernescu sã demisioneze. Deºi aceste articole sunt anonime, se aflã totuºi cã e în joc pana lui Eminescu, acesta fiind cãutat ºi internat iarãºi la sanatoriu.
Urmeazã apoi interviul prezentat la începutul capitolului, luat bineînþeles de cãtre un maestru în Francmasonerie, evreu Gheorghe Brusan (Bursen), cunoscut ca “metru Ghiþã”, aceasta fiind ultima tragicomedie pusã la cale de cãtre masoni lui Eminescu (în timpul vieþii).
A murit de sincopã cardiacã, nu datoritã loviturii de la cap, ci datoratã otrãvirii cu mercur, fiind îndepãrtat în grabã, fãrã sã i se facã autopsie (pe baza unui motiv fals), nefãcându-se nici recunoaºterea oficialã din partea unui membru al familiei.
Ceea ce s-a fãcut dupã moartea lui Eminescu (mai precis dupã 1883), a fost “uitarea” deliberatã a omului politic în favoarea geniului poetic. Nu întâmplãtor faima poetului Eminescu a început sã creascã odatã cu momentul 1883. La sfârºitul acestui an, Titu Maiorescu va scoate o ediþie a poeziilor lui Eminescu, despre care a afirmat cã a lucrat mult pânã sã o tipãreascã, deºi prezintã numeroase greºeli. Se vedea cã acest “lucrat” avea ºi altã semnificaþie, ediþia având exact 64 de poezii. Mai mult, aranjamentul acestora nu respecta nici o ordine fireascã, cronologicã sau de altã naturã, volumul începând cu poezia “Singurãtate”, menitã sã sugereze “problema” poetului.
Aceastã ediþie este scoasã fãrã acordul lui Eminescu care, când o va vedea în Iaºi, în 1886, se va înfuria, va sparge vitrina ºi-ºi va cãlca propriile poezii în picioare, gest interpretat imediat ca fiind produsul nebuniei.
Istoria va avea de la moartea lui Eminescu tot mai puþin loc pentru ziaristul ºi omul politic, fiindu-ne prezentat numai poetul. Dupã 1989, când firesc ar fi fost sã fie reabilitat, asistãm dimpotrivã la un nou atac, început de Moses Rosen, care pozeazã cu neruºinare în admirator al poetului, dar care nu poate accepta opera sa ziaristicã. Poate pentru cã a luat atitudine împotriva mãsurilor abuzive concertate de Alianþa Israelitã Universalã? Da, dar pentru aceasta ºi-a primit “rãsplata”, fiind apostrofat de aceiaºi cãrturari evrei cu “titluri” cunoscute urechilor noastre (destul de îngãduitoare): reacþionar, panseist, antisemnit, xenofob, naþionalist ºovin, protolegionar, fascist.
Aþi fi vrut dumneavoastrã, domnule Rose, sã fiþi un asemenea “execrabil om politic” care sã atragã atenþia unei naþiuni (ºi nu numai) prin geniu (nu numai poetic)!
George Cãlinescu, într-un moment de luciditate, afirmã despre Eminescu cã în 1880 era neliniºtit “de ideea unei cabale urzite împotrivã-i”. Iatã cum geniul poetului ºi anunþa încã din 1881, prin versurile Scrisorii I, destinul probabil, oferit de o intelectualitate ºi o societate care nu-i inspira prea mare încredere:
“Or sã vie pe-a ta urmã în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepãsãtoare…
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
NU SLÃVINDU-TE PE TINE… LUSTRUINDU-SE PE EL
Sub a numelui tãu umbrã. IATÃ TOT CE TE AªTEAPTÃ.
Ba sã vezi… posteritatea este încã ºi mai dreaptã.
NEPUTÂND SÃ TE AJUNGÃ, CREZI C-OR VREA SÃ TE ADMIRE?
EI VOR APLAUDA DESIGUR BIOGRAFIA SUBÞIRE
Care s-o-ncerca s-arate cã n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt ºi dânºii… Mãgulit e fiecare
Cã n-ai fost mai mult ca dânsul. ªi prostatecele nãri
ªi le umflã oricine în savante adunãri
Când de tine se vorbeºte. S-a-nþeles de mai nainte
C-o ironicã grimasã sã te laude-n cuvinte.
Astfel încãput pe mâna a oricãrui, te va drege
RELE-OR ZICE CÃ SUNT TOATE CÂTE NU VOR ÎNÞELEGE…
Dar afarã de acestea, vor cãta vieþii tale
SÃ-I GÃSEASCÃ PETE MULTE, RÃUTÃÞI ªI MICI SCANDALE-
ASTEA TOATE TE APROPIE DE DÂNªII… NU LUMINA
CE ÎN LUME-AI REVÃRSAT-O, CI PÃCATELE ªI VINA,
OBOSEALA, SLÃBICIUNEA, TOATE RELELE ce sunt
într-un mod fatal legate de o mânã de pãmânt”.
Tags: Francmasonerie, Masoneria Romana
CELE 33 DE GRADE ALE FRANCMASONERIEI
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
1). Ucenic;
2). Tovaras;
3). Maestru;
4).Maestru Secret;
5).Maestru Perfect;
6).Secretar Intim;
7).Staroste si Judecator;
8).Intendent al Constructiunilor;
9).Ales al celor 9;
10).Ales al celor 15;
11). Cavaler Ales
12) Marele Maistru Arhitect;
13) Arca Regala;
14) Perfectul Constructor;
15) Cavalerul Orientului;
16) Printul Ierusalimui;
17) Cavalerul Orientului;
18) Crucea-Roza;
19) Marele Pontif;
20) Venerabilul Mare Maistru;
21) Noachitul;
22) Securea Regala
23) Seful Tabernacolului;
24) Printul Tabernacolului;
25) Cvalerul Sarpelui;
26) Trinitarul;
27) Comandorul Templului;
28) Printul Adept;
29) Marele Scotian;
30) Kados;
31) Marele Inchizitor;
32) Printul Secretului Regal;
33) Marele Inspecor General
Tags: Francmasonerie, Masoneria Romana
FRANCMASONERIA ROMANA-CELE 3 LOJE MASONICE
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
Primele Loji masonice moderne se înfiinteaza pe teritoriul actual al României în a treia decada a sec. al XVIII-lea. În anul 1734, la Galati, cu substantiala contributie a secretarului princiar Anton Mario del Chiaro, ia fiinta “Loggia di Galazzi”, iar în 1735, la Iasi, domnitorul Constantin Mavrocordat fondeaza Loja “Moldova”.
Personalitati de exceptie ale României din toate timpurile au fost Francmasoni: Horia, unul dintre conducatorii rascoalei din 1784; Tudor Vladimirescu, simbol al luptei nationale la începutul secolului XIX; cei mai multi dintre liderii politici, militari si culturali ai Miscarii Revolutionare de la 1848: Nicolae Balcescu, Constantin Rosetti, Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzi, Gheorghe Magheru, Ion C. Bratianu si altii.
Francmasoneria româna a cunoscut o mare dezvoltare în timpul domniei Regelui Carol I. În consecinta, Lumina Francmasoneriei Regulare a fost aprinsa în România în 8/20 septembrie 1880, când MAREA LOJA NATIONALA din ROMÂNIA a fost constituita ca Mare Loja regulara si suverana, iar noi – ca succesori legali ai acesteia – suntem mândri de munca masonica depusa de înaintasii nostri.
Francmasoneria româna reusea sa aiba în rândurile sale o adevarata elita a societatii: artisti, politicieni, militari, noua clasa de întreprinzatori, dar si reprezentantii vechii nobilimi. Iar la câtiva ani dupa primul razboi mondial si Unirea cea Mare a Transilvaniei cu România, Lojile transilvane au devenit si ele membre ale MARII LOJE NATIONALE din ROMÂNIA.
Dezvoltarea Francmasoneriei a continuat în primele decenii ale secolului XX, dar norii grei ai erei totalitare care se adunau pe cerul Europei au început sa-si spuna cuvântul. În 1937, la cererea expresa a Regelui Carol II, Francmasoneria româna, aflata sub conducerea lui Jean Pangal, intra în adormire. Sapte ani mai târziu, în 1944, avea sa se revina asupra acestei decizii, cu acordul si autorizatia Comisiei Aliate de Control, dar doar pentru foarte putin timp. În 1948, noua putere politica, supusa orientarii politice a Uniunii Sovietice, avea sa o interzica în mod dictatorial. Începea o perioada de suferinte, de persecutii, de tortura. Multi Frati au executat pedepse cu temnita grea de peste 15 ani pentru simpla vina de a fi fost Masoni.
Dupa anul 1989, Francmasoneria si-a reaprins Luminile în tarile din fostul bloc comunist. Cu stiinta Marii Loji Unite a Angliei, “Grande Oriente d’Italia”, Obedienta recunoscuta la acea data de catre Marea Loja Mama a Lumii, a decis sa reactiveze Francmasoneria Regulara din România si aceasta Mare Loja Regulara a fondat pe teritoriul romanesc, la Bucuresti, 3 (trei) Loji Regulare , aflate la început sub jurisdictie italiana. Astfel:
- Loja “Concordia” Nr.1 a fost constituita la 30.04.1991, prin initierea primilor profani la Bucuresti de catre Prea Respectabilul Frate Giuliano di BERNARDO, Mare Maestru al G.O.I. la acea data, asistat de câtiva Mari Ofiteri ai G.O.I.
- Loja “Delta Dunarii” Nr. 2 a primit de asemenea Lumina de la “Grande Oriente d’Italia” la data de 29.04.1992 si a fost formata din 10 (zece) Maestri Masoni proveniti din Loja ” Concordia” Nr.1.
- Loja “Nicolae Balcescu” Nr.3 a fost fondata de 12 veterani Maestri Masoni, supravietuitori ai Lojilor românesti ce au lucrat în perioada 1944 – 1948, acestia fiind regularizati de Marele Maestru al G.O.I., Giuliano di BERNARDO.
La 24 ianuarie 1993, cele 3 Loji aflate sub Jurisdictia G.O.I. (“Concordia”, “Delta Dunarii” si “Nicolae Balcescu”) au reconstituit MAREA LOJA NATIONALA din ROMÂNIA într-o Tinuta Rituala condusa de Prea Respectabilul Frate Giuliano Di BERNARDO, Mare Maestru al G.O.I., (Obedienta care la acea data era recunoscuta de catre Marea Loja Unita a Angliei), asistat de Marele Maestru din Trecut Douglas LEMONS, reprezentând Marea Loja a Californiei si în prezenta unor numerosi Frati italieni si americani.
Astfel avem dovada ca MAREA LOJA NATIONALA din ROMÂNIA este o Mare Loja regular constituita de catre Mari Loji Regulare. Acest adevar de necontestat este de altfel sustinut si de catre Rapoartele “Comisiei de Informare pentru Recunoasteri” a Conferintei Marilor Maestri Masoni din America de Nord. Astfel:
• În Raportul sau pe anul 1993, “Comisia de Informare pentru Recunoasteri” a Conferintei Marilor Maestri Masoni din America de Nord conchide – citam – “MAREA LOJA NATIONALA din ROMÂNIA a fost reconsacrata regular, la Bucuresti, la 24 ianuarie 1993 si îndeplineste standardele Comisiei de Recunoasteri”;
• În anul 1996, aceeasi Comisie atesta – citam – “Consideram ca MAREA LOJA NATIONALA din ROMÂNIA” condusa de Marele Maestru Sever FRENTIU este o Mare Loja Regulara”;
• În Raportul din anul 2005, de la Calgary, Comisia transeaza fara dubii situatia regularitatii masonice în România. Citam: “În România a aparut o organizatie autointitulata “Confederatia Marilor Loji din România”. Acest grup este format din MAREA LOJA UNITA din ROMÂNIA condusa de Petru STETIU si MAREA LOJA A ROMÂNIEI condusa de Cornel VISOIANU. O a treia Mare Loja este asteptata sa li se alature în curând. S-a constatat ca nici una dintre aceste organizatii masonice nu îndeplinesc standardele pentru recunoastere si le consideram ca fiind organizatii iregulare. MAREA LOJA NATIONALA din ROMÂNIA condusa de Marele Maestru, Prea Respectabilul Frate Eugen – Ovidiu CHIROVICI este singura Mare Loja din România care îndeplineste standardele pentru recunoastere”.
Trebuie sa mentionam faptul ca, din pacate, la scurt timp dupa reconstituirea MARII LOJI NATIONALE din ROMÂNIA, am avut în România si o alta cale de dezvoltare a Francmasoneriei, cale aflata în paralel cu cea regulara, recunoscuta si consacrata de Puteri Masonice Regulare ce au constituit primele 3 (trei) Loji individuale si apoi o Mare Loja Regulara, în ceea ce era considerata a fi la acea data, din punct de vedere masonic, “terra nuda”.
Urmatorii ani au fost marcati de dezbinari, scurte reunificari, urmate apoi iarasi de alte divizari. Confruntându-se cu o astfel de situatie în Jurisdictia noastra, toti Marii Maestri ai MARII LOJI NATIONALE din ROMÂNIA au întreprins numeroase tentative de reconciliere, de multe ori beneficiind de sprijinul Fratern al Marii Loji Nationale Franceze, Marilor Loji Unite ale Germaniei, Marii Loji “Alpina” a Elvetiei, Marii Loji Regulare a Belgiei, Marii Loji a Californiei si Marii Loji Simbolice a Ungariei.
În iulie 2000, Gheorghe COMANESCU, Marele Maestru al MARII LOJI NATIONALE din ROMÂNIA si Titus NICOARA, Marele Maestru al MARII LOJI NATIONALE UNITE din ROMÂNIA (Mare Loja ce avea o singura recunoastere din partea Marii Loji Regulare a Belgiei), au semnat un Acord mutual privind Unificarea celor doua Mari Loji, acord semnat în prezenta Marilor Maestri ai Marilor Loji Unite ale Germaniei, Marii Loji “Alpina” a Elvetiei si Marii Loji Regulare a Belgiei. Documentul statua ca cele doua Mari Loji române se vor uni sub Obedienta M.L.N.R., în urma aprobarii actului de unire într-un viitor Convent Extraordinar.
În cele din urma, având drept semnatari în calitate de martori pe Alfred KOSKA, Marele Maestru al Marilor Loji Unite ale Germaniei si pe Jean – Jacques SUNNIER, Marele Maestru al Marii Loji “Alpina ” a Elvetiei, PROTOCOLUL de UNIRE a M.L.N.R. cu M.L.N.U.R. a fost semnat la 24 ianuarie 2001. La semnarea acestui document a participat si Prea Respectabilul Frate James BOTKOS, Marele Secretar cu Probleme Externe al Marii Loji Simbolice a Ungariei. PROTOCOLUL de UNIRE a fost semnat de Gheorghe COMANESCU, Marele Maestru al MARII LOJI NATIONALE din ROMÂNIA si de noul Mare Maestru al MARII LOJI NATIONALE UNITE din ROMÂNIA, Eugen – Ovidiu CHIROVICI.
Dupa realizarea Unirii celor doua Mari Loji, Fratele Eugen – Ovidiu CHIROVICI devine Pro Mare Maestru al M.L.N.R., iar în urma noilor alegeri din 8 noiembrie 2003, noul Mare Maestru al MARII LOJI NATIONALE din ROMÂNIA. În data de 4 noiembrie 2006, Prea Respectabilul Frate Eugen – Ovidiu CHIROVICI a fost reales Mare Maestru al Marii Loji Nationale din România pentru înca un mandat de trei ani.
In final, este de datoria noastra sa reafirmam – pentru a aseza lucrurile în deplina concordanta cu adevarul – ca MAREA LOJA NATIONALA din ROMÂNIA este unica Mare Loja româna regulara si recunoscuta de Francmasoneria Regulara Universala si sa exprimam totodata determinarea tuturor Fratilor din M.L.N.R. de a prezerva în întreaga lor activitate masonica standardele si principiile Regularitatii, consacrate de Textele noastre Fundamentale: “Landmarkurile”, “Vechile Îndatoriri ale Francmasonilor” si “Scopurile si Raporturile Ordinului”.
%MARIANN%
Tags: Francmasonerie, Masoneria Romana
Francmasoneria Romana
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
Francmasoneria Romana
Primul mason român a fost Anton Maria del Chiaro, care a fost, mai întâi, secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, apoi secretar al lui Constantin Mavrocordat si a înfiintat o loja masonica la Galati (1734) si apoi una la Iasi. Însusi Mavrocordat ajutând la punerea bazelor lojei de la Iasi, numita “Moldova” unde au activat oameni de cultura a României de atunci: Leon Geuca (episcop de Husi), Iordache Cantacuzino, spatarul Ionita Cuza, caimacanul Sandu Sturza si multi altii. De asemenea Dimitrie Cantemir, istoric, filozof dar mai ales luptator pentru independenta Tarilor Române, a activat în rândurile masoneriei. De asemenea Horea si Closca ce au condus rascoala ce a dus la desfiintarea iobagiei au fost masoni, precum si Tudor Vladimirescu, ce a impus masoneriei ca scop în România, dupa asuprirea revoltei începute de el, reconstituirea vechii Dacii.Dupa anul 1859 masoneria Româna cunoaste o adevarata înflorire odata cu reusita Unire a Principatelor, sub un alt mason, Alexandru Ioan Cuza. Apoi România este din nou ajutata de masonerie prin aducerea domnitorului Carol I si prin suportul acordat de tarile europene dupa razboiul din 1877. De mentionat ca în anul 1878 este înfiintat Marele Orient al României, ce se transforma în anul 1881 în Marea Loja Nationala din România(M.L.NR.).Anul 1937În anul 1937 Francmasoneria se gasea pe culmile ei, sub conducerea Domnului I. Pangal. Dar în adevar, Biserica Ortodoxa Româna (B.O.R.) considera “modestia” cu care masonii se implicau în politica, în ciuda negatiei ca ei ar fi politicieni, un pic suspicioasa si cam deplasata. Astfel, Înalt Prea Sfintitul Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului întemeiaza “Studiu asupra Francmasoneriei” aprobat de Sfântul Sinod în 11 Martie 1937 prin care se ataca direct masoneria. D-l Pangal, încearca sa evite dizolvarea M.L.N.R. prin falsa diviziune dintre primele 3 grade, conduse de Domnul Mihail Sadoveanu, si restul masoneriei, lucru imposibil, odata ce primele 3 grade sunt cele mai loiale gradului 33. Aceasta diviziune nu este acceptata de B.O.R. si prin acelasi “Studiu…” stârneste pe buna dreptate mânia Regelui Carol II a carui scaun era atacat de ideologia masoneriei ce îsi îngrosa progresiv rândurile. Astfel, capitulând D-l Pangal, împreuna cu mari masoni, prezinta Înalt Prea Fericitului Parintelui Miron Patriarhul de atunci, actul de auto dizolvare al M.L.N.R. pe data de 25 Februarie 1937.Perioada ComunistaActivitatea este reluata la sfârsitul anului 1944 cu autorizatia Comisiei Aliate de Control si cu acceptul B.O.R. (ce nu mai era sustinuta de coroana). Aceasta activitate este si de mai scurta durata, Masoneria fiind înlaturata de Comunism, o parte din masoni fiind închisi, altii fugind în Franta sau Israel, unde încearca o reconstructie a Masoneriei Române în Exil.Caderea ComunismuluiÎn 1989, Grande Oriente d’Italia, primeste îndatorirea de a redeschide Masoneria Regulara Româna. Autoritatile de atunci, simt mirosul dulce al Masonerie si accepta redeschiderea ei, asa cum se cuvine într-un stat democratic. Astfel a fost înfiintata în 1990 Loja Regulara din România, “Concordia”, prima din Europa de Est. Se constituie o a doua loja, “Delta Dunarii”, la 30 Aprilie 1992, in timp ce mai multe loji de etnie straina fuzioneaza intre ele. La 24 Aprilie 1993, cele trei fuzioneaza, recreând Marea Loja Nationala din România (M.L.N.R.)Ultimul ActÎn anul 2000 România cunostea 2 Ordine Românesti si anume Marea Loja Nationala din România si Marea Loja Nationala Unita din România (M.L.N.U.R.), dar prin eforturi de ambele parti la 15 Iulie 2000 se semneaza protocolul de fuziune dintre cele doua, formând Marea Loja Nationala din România, protocol semnat subit amenintarea excluderii Ordinului din România din toate organismele internationale, ce ar fi adus cu sine la o decadere inimaginabila pe plan politic a României.Astazi masoneria româna este într-o continua dezvoltare, mai ales deoarece B.O.R. a trecut la o lupta pasiva, incomodata de politica deista a Presedintelui României, Ion Iliescu. Dar, desi pe plan national B.O.R. lupta pentru educarea crestina a tinerilor, totusi politica actuala se bazeaza pe sintagma: “Francmasoneria este una din cele mai importante carti de vizita a unei natiuni”, lucru care ne duce la o dilema, ori mai marii masoneriei se lauda degeaba ori masoneria are si alte laturi pe care noi nu le cunoastem..Biblio/Interneto-grafie”Studiu Asupra Francmasoneriei” de Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului”Cronica interna B.O.R., 55 (1937) nr. 3-4 Martie – Aprilie”"Istorie, Manual Pentru Cls. a-X a” ed. Corint
Tags: Francmasonerie, Masoneria Romana
Masoneria romana templul celor 9 loje
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
Dupa 1989, masonii romani au iesit iar la lumina. Certuri, dezbinari si impacari au marcat istoria masoneriei romane in ultimii 17 ani. Unii spun ca au pus umarul la integrarea in UE. Altii sint mai modesti. In 1989 mai traiau 21 de masoni romani initiati inainte de ’89, sustine Horia Nestorescu-Balcesti, directorul Centrului National de Studii Francmasonice.
Totusi, azi, in Romania, sint nu mai putin de sapte mari loji masonice regulare si doua iregulare. Numarul total al masonilor se apropie de zece mii, iar o intreaga succesiune de schisme, dezacorduri sau acuzatii grave au marcat dezvoltarea masoneriei dupa 1990. Fiecare loja se revendica istoric ca fiind, intr-un fel sau altul, continuatoarea masoneriei interbelice si tot fiecare loja, intr-un fel sau altul, invoca recunoasterea internationala, dar din partea unor loji diferite.
Despre ce anume este masoneria, ori ce vor masonii sa faca s-au scris biblioteci intregi. Cei din afara au pri-vit-o ca pe un soi de secta misterioasa, iar membrii sai, ori cei care i-au aprofundat istoria, o socotesc drept o societate initiatica ce grupeaza persoane care sint preocupate de perfectionarea morala a umanitatii.
Dupa 1990 au fost doua filiere prin care „luminile masonice s-au reaprins“ in Romania. Una italiana, prin Marele Orient al Italiei, si alta franceza. Filiera italiana a insemnat infiintarea in 1991 a lojii „Concordia“, iar in anul urmator a inca doua loji, „Delta Dunarii“ si „Nicolae Balcescu“. In 1993, prin unirea acestora se infiinteaza Marea Loja Nationala din Romania (MLNR). Numai ca, intre timp, filiera franceza, alcatuita din romanii ce traiau in Franta, produsese si ea o mare loja cu exact acelasi nume si care era condusa de Alexandru Paleologu.
Originile acesteia se aflau in cele trei loji infiintate la Paris in 1990: „Steaua Dunarii“, „Romania Unita“ si „Solidaritatea“. Insa in 1996, 13 loji din Marea Loja infiintata pe filiera italiana se alatura Marii Loji de provenienta franceza, formind Marea Loja Nationala Unita din Romania (MLNUR). Cum MLNR avea la acea data numeroase recunoasteri internationale, dar si MLNUR era recunoscuta de Marea Loja a Belgiei, masoneria romana se afla in fata unei dileme, pentru ca, potrivit regulilor masonice, pe teritoriul unei tari putea fi recunoscuta o singura Mare Loja. Cinci ani mai tirziu, in 2001, o parte a MLNUR, condusa de Eugen Ovidiu Chirovici, s-a unit cu MLNR, dorind sa unifice masoneria regulara recunoscuta.
Dar inca din acel moment au inceput sa apara grupuri ce doreau separarea. Chiar din 2001, un grup din MLNUR nu a dorit unificarea si a decis sa-si pastreze pina azi denumirea. Din MLNUR s-a mai desprins insa si o alta grupare, ce a format in 2002 Marea Loja a Transilvaniei. De asemenea, tot la numai un an dupa „pacea masonica“, o alta grupare, intitulata Marea Loja Nationala a Romaniei, s-a despartit de Marea Loja Nationala din Romania. In 2003 si aceasta grupare disidenta s-a fracturat, dind nastere celei de-a patra ramuri masonice, „Marea Loja a Romaniei“. In 2006, din MLNR s-a desprins Marele Orient de Rit Scotian Antic si Acceptat, iar din Marea Loja Nationala a Romaniei a plecat Marea Loja Nationala Dacia.
In timp ce Marele Maestru al MLNR, Eugen Ovidiu Chirovici, spune ca nu ii poate considera pe cei inscrisi in celelalte mari loji drept masoni, cei aflati in celelalte loji au o toleranta mai mare intre ei. „Nu exista deosebiri fundamentale intre marile loji din Romania. Ceea ce le uneste sint principiile, iar ceea ce le desparte sint orgoliile marilor maestri“, considera Horia Nestorescu-Balcesti. El a facut parte mai intii din MLNR, pentru ca apoi sa se transfere la Marea Loja Nationala Unita din Romania.
Pe linga masoneria regulara, de la care se revendica lojile de mai sus, mai exista si o alta forma de masonerie, cea iregulara. Diferenta dintre cele doua este ca masoneria iregulara primeste in rindurile sale si atei. Reprezentantii masoneriei iregulare in Romania sint reuniti in loja Marele Orient al Romaniei, infiintata in 2005 si care numara 200 de membri. Marele ei maestru este Mircea Deaca.
Anterior infiintarii sale, masonii iregulari erau grupati in loji aflate sub obedienta masoneriei iregulare franceze. Prima loja iregulara din Romania, dupa 1989, a fost Loja Humanitas, in 1991. „Nu exista masonerie regulara si masonerie iregulara. Cei care fac aceasta distinctie sint ayatollahi. Exista doar o masonerie liberala. Cea regulara nu recunoaste femeia si de aceea am ales-o pe cealalta. Nu sint de acord cu acest lucru, pentru ca la un moment dat poate pune interdictie in cazul handicapatilor“, declara pentru Cotidianul, sub protectia anonimatului, unul dintre pionierii francmasoneriei iregulare din Romania.
Acesta a preferat discretia datorita imaginii deformate pe care masoneria o are inca in Romania. „Nu este o chestiune de secret. Se amesteca de fiecare data francmasoneria cu marile secrete. E mai degraba vorba de discretie. Francmasoneria este asimilata cu sume de bani ascunsi si cu inselatoria. Pe linga Marele Orient si cele sapte loji regulare, mai functioneaza in Romania si Marea Loja Feminina a Romaniei.
Cind vine vorba despre implicarea in politica romaneasca, masonii sint destul de discreti. Totusi, unii vorbesc despre mari impliniri, in continuarea celor realizate de masoni pina la 1948, iar altii sint mai modesti si vorbesc doar despre perfectionarea spirituala a oamenilor, ca fiind rezultatul cel mai important al actiunii lor. Eugen Ovidiu Chirovici, seful principalei loji regulare, a spus pentru Cotidianul ca, dupa 1990, masonii au avut un rol deosebit de important in integrarea Romaniei in NATO si in aderarea la Uniunea Europeana. Cele doua evenimente nu se datoreaza institutional francmasoneriei, spune in replica Mircea Deaca, seful principalei loji iregulare:
„Toata lumea a colaborat, fie ca au fost sau nu frati. Institutional, francmasoneria nu s-a opus, iar fratii care au ajutat la acest lucru au facut-o la fel de bine ca si cei care nu sint francmasoni“. Mai rezervat in trimbitarea meritelor lojilor in Romania este francmasonul care a pastrat anomimatul asupra propriei identitati: „Cind obtinem un succes, nu il revendicam. Nu revendicam aderarea nici in NATO, nici in UE“. Istoricul Horia Nestorescu-Balcesti confirma totusi aportul francmasonilor la accederea in structurile euroatlantice, adaugind ca la 7 mai 1993, printr-o ceremonie desfasurata la Cercul Militar Central, aproape 2.000 de masoni romani au fost ridicati la grade inalte.
„Ceremonia a fost facuta de loja bazelor NATO din Germania“, afirma Nestorescu-Balcesti. Desi asigura ca in Marele Orient al Romaniei nu exista politicieni, Mircea Deaca admite prezenta acestora in rindul francmasoneriei. „Din ce-am auzit, exista. Nu are rost sa arunc asupra lor o eticheta sau alta. Nu stiu nume. In Marele Orient al Romaniei nu avem nici ministri, nici sefi de partide. Oricum nu-i pot numi fara acordul acestora“, s-a limitat sa declare Marele Maestru.
%MARIANN%
Tags: Francmasonerie, Masoneria Romana
Misterele Masoneriei – Propaganda Due
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
Se spune ca Ceausescu a fost mason sau ca a incercat cu disperare sa intre, din considerente politice, in randurile francmasoneriei occidentale.
Cunoscuta pretutindeni sub simpla denumire de P2, Loja se va transforma intr-o veritabila forta de influenta si coruptie politica, reunind sub aripa sa Mafia si Terorismul. Aceasta loja a aparut in Italia, in 1966, la initiativa generalului Giordano Gamberini, Mare Maestru al Marelui Orient din Italia.
Este o grupare elitista formata, la sugestiile lui Gamberini, de catre Licio Gelli, un fascist convins si sustinator al lui Benito Musollini. Din cauza afilierii sale la fascism, Gelli a capatat titlul de Maestru Venerabil, echivalentul italian pentru Mare Maestru, potrivit Enciclopediei cultelor si noilor religii, editata in America, in 1999.
Se spune ca in acelasi an al infiintarii Lojei P2, 1966, Ceausescu ar fi fost initiat de fratii masoni ai lui Gelli, un personaj controversat si obscur. Despre nasterea acestei Loje exista doua versiuni.
Sunt voci care afirma ca misiunea lui Licio Gelli era aceea de a dezbina Occidentul si Organizatia Atlanticului de Nord (NATO), de a ajuta KGB sa patrunda in francmasonerie pentru a-si satisface unele interese politice si de a orchestra actiunile teroriste internationale.
Alte voci autorizate afirma tocmai contrariul: P2 ar fi fost infiintata cu scopul de a reprezenta “nucleul rezistentei” in fata unei ipotetice victorii a comunismului asupra Europei Occidentale.
Cert este ca Loja Propaganda Due s-a bucurat, la un moment dat, de circa o mie de sustinatori, intre care bancheri, mari industriasi, generali, politicieni, directori ai unor institutii de presa. S-au alaturat si Juan Peron, presedintele, pe atunci, al Argentinei, si Lopez Rega, mana dreapta a lui Isabel Peron (sursa de inspiratie a Elenei Ceausescu) etc.
Revenind la personalitatea masonica a lui Ceausescu, surse apropiate lui Gelli au declarat ca dictatorul devenise chiar “unul dintre pionii cei mai importanti ai operatiunilor acestei loje pe plan international, o mare personalitate politica si un mare mediator pe plan mondial”. Cu toate acestea, nu exista o dovada clara a apartenentei lui Nicolae Ceausescu la P2.
Ciudat insa, anul 1966 a reprezentat inceputul scurtei perioade de “glorie” a lui Ceausescu, cand cancelariile occidentale si-au deschis portile, primindu-l cu onoruri pe conducatorul Republicii Socialiste. A fost perioada in care, aplaudat de Vest, regimul Ceausescu a primit un neasteptat sprijin economic.
Dar mai ales, a fost perioada in care acesta si-a permis sa sfideze Moscova in chestiunea “Primaverii de la Praga”. “Nu cred ca poporul roman si-a rasturnat conducatorul. Judecatorii care l-au condamnat pe Ceausescu la moarte nu erau pregatiti, n-au fost in stare sa-i puna in fata problemele necesare, pe care nu pot sa vi le dezvalui, este secret.
” – Aceasta este declaratia succesorului lui Gelli in fruntea Lojii P2, facuta imediat dupa executia cuplului Ceausescu.
Titulatura exacta a P2 este Raggruppamento Gelli Propaganda Due, care reia denumirea unei vechi loje torineze de elita, rezervata persoanei regelui Italiei. Pozitia lui Licio Gelli a inceput sa se clatine in anul 1976, cand este acuzat in fata procurorului Romei de “activitati criminale”.
Cu toate acestea, vor trece cinci ani pana cand autoritatile italiene vor declansa ofensiva impotriva Venerabilului Gelli.
In martie 1981 se ordona perchezitionarea vilei lui Gelli de langa Arezzo. Este emis un mandat de arestare pentru spionaj politic, militar si industrial, un an mai tarziu Gelli fiind arestat la Geneva.
Tags: Francmasonerie, Masoneria Romana
Istoria masoneriei române
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
Primul mason român a fost Anton Maria del Chiaro, care a fost, mai întâi, secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, apoi secretar al lui Constantin Mavrocordat si a înfiintat o loja masonica la Galati (1734) si apoi una la Iasi. Însusi Mavrocordat ajutând la punerea bazelor lojei de la Iasi, numita “Moldova” unde au activat oameni de cultura a României de atunci: Leon Geuca (episcop de Husi), Iordache Cantacuzino, spatarul Ionita Cuza, caimacanul Sandu Sturza si multi altii. De asemenea Dimitrie Cantemir, istoric, filozof dar mai ales luptator pentru independenta Tarilor Române, a activat în rândurile masoneriei. De asemenea Horea si Closca ce au condus rascoala ce a dus la desfiintarea iobagiei au fost masoni, precum si Tudor Vladimirescu, ce a impus masoneriei ca scop în România, dupa asuprirea revoltei începute de el, reconstituirea vechii Dacii.
Dupa anul 1859 masoneria Româna cunoaste o adevarata înflorire odata cu reusita Unire a Principatelor, sub un alt mason, Alexandru Ioan Cuza. Apoi România este din nou ajutata de masonerie prin aducerea domnitorului Carol I si prin suportul acordat de tarile europene dupa razboiul din 1877. De mentionat ca în anul 1878 este înfiintat Marele Orient al României, ce se transforma în anul 1881 în Marea Loja Nationala din România(M.L.NR.).
Anul 1937
În anul 1937 Francmasoneria se gasea pe culmile ei, sub conducerea Domnului I. Pangal. Dar în adevar, Biserica Ortodoxa Româna (B.O.R.) considera “modestia” cu care masonii se implicau în politica, în ciuda negatiei ca ei ar fi politicieni, un pic suspicioasa si cam deplasata. Astfel, Înalt Prea Sfintitul Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului întemeiaza “Studiu asupra Francmasoneriei” aprobat de Sfântul Sinod în 11 Martie 1937 prin care se ataca direct masoneria. D-l Pangal, încearca sa evite dizolvarea M.L.N.R. prin falsa diviziune dintre primele 3 grade, conduse de Domnul Mihail Sadoveanu, si restul masoneriei, lucru imposibil, odata ce primele 3 grade sunt cele mai loiale gradului 33. 
Aceasta diviziune nu este acceptata de B.O.R. si prin acelasi “Studiu…” stârneste pe buna dreptate mânia Regelui Carol II a carui scaun era atacat de ideologia masoneriei ce îsi îngrosa progresiv rândurile. Astfel, capitulând D-l Pangal, împreuna cu mari masoni, prezinta Înalt Prea Fericitului Parintelui Miron Patriarhul de atunci, actul de auto dizolvare al M.L.N.R. pe data de 25 Februarie 1937.
Perioada Comunista
Activitatea este reluata la sfârsitul anului 1944 cu autorizatia Comisiei Aliate de Control si cu acceptul B.O.R. (ce nu mai era sustinuta de coroana). Aceasta activitate este si de mai scurta durata, Masoneria fiind înlaturata de Comunism, o parte din masoni fiind închisi, altii fugind în Franta sau Israel, unde încearca o reconstructie a Masoneriei Române în Exil.
Caderea Comunismului
În 1989, Grande Oriente d’Italia, primeste îndatorirea de a redeschide Masoneria Regulara Româna. Autoritatile de atunci, simt mirosul dulce al Masonerie si accepta redeschiderea ei, asa cum se cuvine într-un stat democratic. Astfel a fost înfiintata în 1990 Loja Regulara din România, “Concordia”, prima din Europa de Est. Se constituie o a doua loja, “Delta Dunarii”, la 30 Aprilie 1992, in timp ce mai multe loji de etnie straina fuzioneaza intre ele. La 24 Aprilie 1993, cele trei fuzioneaza, recreând Marea Loja Nationala din România (M.L.N.R.)
Ultimul Act
În anul 2000 România cunostea 2 Ordine Românesti si anume Marea Loja Nationala din România si Marea Loja Nationala Unita din România (M.L.N.U.R.), dar prin eforturi de ambele parti la 15 Iulie 2000 se semneaza protocolul de fuziune dintre cele doua, formând Marea Loja Nationala din România, protocol semnat subit amenintarea excluderii Ordinului din România din toate organismele internationale, ce ar fi adus cu sine la o decadere inimaginabila pe plan politic a României.
Astazi masoneria româna este într-o continua dezvoltare, mai ales deoarece B.O.R. a trecut la o lupta pasiva, incomodata de politica deista a Presedintelui României, Ion Iliescu. Dar, desi pe plan national B.O.R. lupta pentru educarea crestina a tinerilor, totusi politica actuala se bazeaza pe sintagma: “Francmasoneria este una din cele mai importante carti de vizita a unei natiuni”, lucru care ne duce la o dilema, ori mai marii masoneriei se lauda degeaba ori masoneria are si alte laturi pe care noi nu le cunoastem..
Tags: Masoneria Romana
