Mentalitatea francmasonica de Mircea Eliade
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
Nu cunosc nici un francmason si din toate cartile pe care le-am citit n-am înteles mai nimic asupra francmasoneriei, pentru ca în realitate nici nu ai ce sa întelegi în cazul asa-zisei doctrine a ei. Nu stiu ce vor de fapt acesti oameni, cine le-a bagat în cap ca-si trag doctrinele de la Solomon si de la Piramide si de ce sunt atât de misteriosi cu “secretele” lor, pe care le publica totusi în sute de carti de propaganda.
Dar un lucru am învatat totusi din comertul meu cu literatura aceasta aiurita: am învatat sa cunosc mentalitatea francmasonica.
Va veti mira, poate, aflând ca acord o mentalitate francmasonica chiar si unor oameni care nu au nimic de-a face cu aceasta societate secreta. Într-adevar este uimitor cât de multi intelectuali judeca lumea, spiritul si istoria cu asemenea mentalitate francmasonica. Pe care as putea-o rezuma astfel: fel simplist de a vedea lucrurile, criterii abstracte si vadit gresite în judecarea istoriei.
Un marxist, de pilda, exemplifica de minune mentalitatea aceasta francmasonica. Pentru marxist, toate lucrurile sunt clare, toata istoria este un joc de forte economice, rigide, simpliste pâna la absurd, abstracte pâna la confuzie. Cu un marxist nu poti discuta. Cu nici un intelectual de formatie “francmasonica” nu poti discuta. În capul lui e prea multa “lumina”, sunt prea multe “certitudini”; problemele se rezolva, toate, cu aceeasi ecuatie, necunoscutele sunt, toate, de acelasi grad, pe acelasi plan.
Am început sa ma gândesc serios ca paradoxul acesta – mentalitate francmasonica – nu este un simplu paradox, dupa ce am cunoscut mai îndeaproape mentalitatea marxista. Un marxist este de fapt un om cu o mie de certitudini si care accepta un singur miracol: opera lui Karl Marx. Pentru el istoria se rezolva în câteva formule simple, care explica tot, satisfac orice curiozitate, preîntampina orice controversa. Irationalul, ireductibilul – toate acele forte obscure si peste putinta de anticipat, care fac ca istoria unei tari sa se deosebeasca net de istoria altei tari – pentru un fericit marxist cu mentalitate francmasonica nici macar nu exista.
Ceea ce caracterizeaza aceasta mentalitate francmasonica este strania conjugare a abstractului si a grosolanului. Într-adevar un spirit francmason judeca lumea si istoria într-un mod abstract (adica fara atingere directa cu realitatile, fara experienta timpului, fara priza asupra prezentului).
Un francmason pur sânge ar spune, de pilda cam asa: ”Mihai Viteazul a reprezentat cutare forta si a jignit cutare simbol; din aceasta cauza, lipsindu-i ajutorul Maestrului Trei Stele, si-a gasit moartea asa cum era de asteptat.” (Am pe masa, acum când scriu, o serie întreaga de carti ale “magistrului” Ragon. Daca cineva se îndoieste de felul cum am rezumat judecata masonica asupra istoriei, pot cita din Ragon. Si jocul acesta straniu poate continua…).
Ati observat cât de “abstract” si cât de grosolan totusi judeca un mason – sau un marxist, unul cu mentalitate masonica – istoria, lumea, viata. Nu exista concret pentru ei; nu exista de asemeni fapte, pur si simplu fapte, adica evenimente imprevizibile, ireductibile, irationale.
Ei poseda o bizara schema simplista – adica semidocta, pseudorationala, lipsita de o reala patrundere filosofica si în acelasi timp lipsita de intuitia directa a faptelor, a realitatilor – si cu aceasta schema ei rezolva totdeauna totul.
Pentru un “fericit” participant la mentalitatea masonica – care îsi are originea în mentalitatea evreiasca – nu exista enigma, dupa cum nu exista destin. Toate care exista se pot prevedea, toate se pot explica; toate se explica si pentru oricine. (Freud si psihanaliza care isi are originea tot în mentalitatea evreiasca alcatuiesc înca un admirabil exemplu de ceea ce eu numesc mentalitate francmasonica. Freud laicizeaza Absolutul, adica pune la îndemâna oricui o cheie care în aparenta este unica, prin care, crede el, se explica toate cele sufletesti. De unde înainte întelegerea Absolutului (adica a sensului existentei, sulfetului, a realitatii suprafiresti) presupunea efort, asceza, inteligenta – deci inegalitate – psihalnaliza ofera oricui aceasta întelegere în schimbul a trei sau patru carti, accesibile oricui, costând aproximativ 1000 lei. Freud este un grav exemplu de tradare a spiritualitatii iudaice – adica de monovalenta transferata si de laicizare a Absolutului. De altfel ar fi interesant de studiat aparitia elementului dramatic în spiritualitatea iudaica (unde nu a existat niciodata, unde liturghia era singurul dinamism acceptat în experienta spiritului) – care, dupa parerea noastra, coincide cu aceasta laicizare a Absolutului). Nu mai e nevoie de efort, de inegalitate, de inteligenta deci – caci schema e la îndemâna oricui. Învata un simbol în plus si ai înteles Evul Mediu. Citeste un volum din “Capitalul” lui Marx si ai inteles feudalismul. Platesti înca o taxa la o Loja francmasonica si înveti un al doilea simbol; întelegi atunci misterul secolului al XVIII-lea. Citesti un al doilea volum din “Capitalul” si întelegi Revolutia Franceza.
Poate ca ceea ce scriu acum par vorbe glumete. Si n-as vrea sa para asa. Lucrurile în aceasta directie sunt prea serioase si prea triste. Nu stiu ce este acea stranie societate sau loja masonica, dar mi se pare ca spiritul complet gresit al masoneriei – simplism, anti-istorie, abstractiune versus grosolanie – a patruns periculos de mult si a rascolit întreaga mentalitate europeana. Sunt clase întregi de oameni care sunt atât de siguri ca poseda cheia cea suprema a universului, clavis abs conditorum, încât nu mai poti sta de vorba cu ei. Si observati ca aceasta bizara certitudine nu se refera la principii, la esenta lucrurilor, la un domeniu propriu filosofiei sau religiei, ci se refera la un domeniu de realitati fenomenologice, în vesnica prefacere, în evanescenta revenire: viata, istoria, omul de toate zilele si omul faptelor mari.
Nu stiu daca ati întâlnit si Dvs. asemenea “intelectuali” de formatie masonica, oameni cu care nu poti sta de vorba asupra lucrurilor de toate zilele, ci cu care trebuie sa te întâlnesti doar pe un teren neutru de discutii. Priviti cu o mai mare atentie si luciditate asemenea oameni. Veti observa ca ei toti accepta un miracol în centrul întelegerii lor universale. Ei admit ca, în cursul istoriei, a intervenit la o anumita data un eveniment unic, singular, ireversibil prin care se explica totul si pentru toata lumea.
Este în realitate aici un proces invers – am putea spune satanic – de degradare, a ceea ce am putea numi mentalitatea crestina, daca crestinismul ar fi ceva abstract si nu s-ar contopi, în toate cazurile sale autentice, cu însasi firea omului, cu omenia. Si un crestin admite ca prin faptul istoric al venirii Mântuitorului pe pamânt, lumea s-a transformat. Si acest fapt este ireversibil si este totodata un mare miracol. Dar observati câte deosebiri de mentalitate laica moderna exista în mentalitatea francmasonica.
În primul rând crestinul religios în general, filosoful, moralistul accepta harul, mântuirea, destinul, istoria, accepta o economie spirituala care este paralela cu economia, sa mi se ierte expresia, “economica”. Continuati acum Dvs. si veti gasi câte deosebiri veti voi.
Exista un lucru pe care întotdeauna realitatea masonica îl refuza îndârjit: subtilitatea, disocierea planurilor. Un socialist stie una si buna, un teozof stie trei si bune. Dar numai Una sau numai Trei. Niciodata altceva, niciodata altfel.
Veti spune: “Bine, dar acesta este însusi scopul ratiunii (al gândirii stiintifice sau filosofice), de a gasi numai o lege, numai un criteriu de întelegere al lumii.”
Foarte just. Numai ca ratiunea cauta o Lege care sa se refere la principii, la esenta. Unitatea ratiunii consta de fapt în coerenta, nu în monovalenta.
Mentalitatea masonica, dimpotriva, ignora totdeauna orice coerenta, ocupându-se numai de monovalenta. Adica în loc de a judeca lumea organic (într-un mod coerent) , o judeca simplist (constrâns, monovalent).
Nu stiu si nu intereseaza orientarea acestor note, daca exista vreo legatura istorica între feluritele manifestari ale mentalitatii masonice în lumea moderna (iluminism, marxism, teozofism, anti-istorism, etc). De altfel mentalitatea masonica se manifesta si în afara cadrelor ce au fost mentionate mai sus.
Am un excelent prieten care judeca lumea masonic fara a fi nici marxist, nici teozof. Este numai simplist si putin cam semidoct. Cu cât stii si totodata esti mai convins numai de “una si buna”, cu atât te apropii mai mult de mentalitatea masonica.
Iata, de pilda, istoria politicii românesti de la pasoptism la 1933. Peste tot nu întâlnesti decât legi abstracte, fapte iluministe, gândire grosolana. Lipseste cu desavârsire acolo simtul realului, al concretului, al omeniei, intuitia de toate zilele. Si lista exemplelor noastre ar putea continua …la nesfârsit.
(”Vremea”, 10 septembrie 1936)
Tags: Francmasonerie, Masoneria Romana
Ordinul Dragonului. Societati secrete in România
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
Istoria tarii noastre cuprinde si o alta istorie, mai putin cunoscuta si cercetata, si anume cea ezoterica, initiatica. Se pare ca tara noastra a fost din plin receptiva la anumite ordine si societati initiatice cavaleresti. Pentru a dezvolta armonios acest subiect, l-am intervievat pe domnul dr. Vlad Sauciuc, presedintele Centrului Independent de Studii si Cercetari Ezoterice – CISCE, personalitate cunoscuta în Europa si nu numai în sfera studiilor ezoterice si a societatilor secrete. Am obtinut câteva raspunsuri referitoare la gnosticism, cât si la aparitia primelor societati secrete sau discrete si a ordinelor cavaleresti pe teritoriul României. more
Tags: Francmasonerie, Masoneria Romana
Semnificatia cuvintului francmason
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
FRANCMASÓN, francmasoni, s.m. Membru al unei organizatii (loji) francmasonice; adept al francmasonilor; mason. – Din fr. franc-mason.
FRANCMASÓN s. m. membru al francmasoneriei; mason. (< fr. franc-mason)
FRANCMASÓN s. mason.
francmasón s. m. (sil. mf. franc-), pl. francmasóni
FRANCMASÓN ~i m. Membru al organizatiei francmasonice. /<fr. franc-maçon
FRANCMASÓN s.m. Membru al francmasoneriei; mason. [< fr. franc-maçon].
Semnificatia cuvantului francmason
Tags: Francmasonerie, Masoneria Romana
Freemasonry's Secret 13- part – 1 – 2
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
Freemasonry’s Secret 13 – (part 1)
Freemasonry’s Secret 13 – (part 2)
Tags: Francmasonerie
Eminescu – bolnav sau sacrificat?
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
Cu toþii am auzit, am studiat despre Eminescu ca fiind geniul nostru poetic, existând numeroase biografii care prezintã viaþa ºi opera marelui poet, …dar numai a “poetului”. Se evita, cu sau fãrã ºtiinþã, a se insista pe opera sa ziaristicã, pe opera sa politicã, realizãri ce nu sunt cu nimic mai prejos de poezia sa. Se evitã de asemeni a se vorbi prea mult despre sfârºitul (cu adevãrat tragic) al omului complet care a fost Eminescu, personalitatea lui conturându-se nu numai prin poezia sa, ci prin întreaga sa operã fie ea ºi politicã, cãci pentru aceastã vinã (implicare politicã) a fost SACRIFICAT ºi nu rãpus de boalã dupã cum ne învaþã istoria ºi literatura oficialã.
Din fericire mai existã încã spirite rebele, care nu cred orbeºte în tot ceea ce li se prezintã ca fiind real ºi îºi mai pun întrebãri, cãutând în acelaºi timp, cu perseverenþã ºi curaj, rãspunsuri cu adevãrat conforme cu realitatea. În ceea ce priveºte viaþa ºi opera lui Mihai Eminescu, se remarcã douã (dintre cele mai cunoscute) asemenea firi curioase ºi curajoase, ºi anume Nicolae Georgescu cu lucrarea “A doua viaþã a lui Eminescu”, Editura Europa Nova, Bucureºti, 1994 ºi Theodor Codreanu cu lucrarea “Dubla sacrificare a lui Eminescu”, Editura Macarie, Târgoviºte, 1997.
Problematica propusã de N. Georgescu începe cu o analizã pe text, mai precis asupra ultimului interogatoriu luat lui Eminescu, eveniment ce i-a atras “aura” de nebun ºi persoanã iresponsabilã psihic. Autorul observã în acest interviu o serie de inadvertenþe care, “ori reprezintã un lanþ nesfârºit de coincidenþe, ori e treabã serioasã, ºi atunci e groasã de tot”.
Iatã mai întâi interogatoriul lui Eminescu, în ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie 1889, cu trei zile înainte de moartea sa:
-Cum te cheamã?
-Sunt Matei Basarab, am fost rãnit la cap de cãtre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus sã mã împuºte cu puºca umplutã cu pietre de diamant cât oul de mare.
-Pentru ce?
-Pentru cã eu fiind moºtenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu sã nu-i iau moºtenirea.
-Ce ai de gând sã faci când te vei face bine?
-Am sã fac botanicã, zoologie, mineralogie, gramaticã chinezeascã, evreiascã, italieneascã ºi sanscritã. ªtiu 64 de limbi.
-Cine e Poenaru care te-a lovit?
-Un om bogat care are 48 de moºii, 48 de râuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate ºi care are 48 de milioane.
Aceste 4 întrebãri ºi 4 rãspunsuri constituie un text cu cele mai ciudate simetrii cu putinþã. Fiind atenþionat asupra numerologiei masonice, autorul remarcã aceastã numerologie în cadrul interogatoriului, mergând pânã la identificare. Numãrând cuvintele, pânã la “ºtiu 64 de limbi”, sunt exact 64 de cuvinte. Numãrând cuvintele primului rãspuns, remarcãm exact 33. La al doilea rãspuns, dacã citim “nu-i” ca un singur cuvânt, obþinem 15 cuvinte, care adunate la primele 33 rezultã 48. Al treilea rãspuns are tot 15 cuvinte, în acest mod, dacã adresantul uitã sã adune la cele 33 de cuvinte pe primele cifre, i se mai pun o datã în faþã. În cel de-al treilea rãspuns, cifra 48 se repetã de 6 ori: semnal puternic! Simetriile sunt atât de bine construite, dupã pãrerea autorului, încât este de presupus cã acest text a fost cu migalã prelucrat, având în vedere cã, toate aceste numere, 33, 48, 64, sunt folosite curent de cãtre masoni în limbajul codificat al semnelor de recunoaºtere specific francmasonice. Relaþiile numerice fiind suspect de exacte (cele de mai sus fiind doar o parte mai sugestivã dintre ele), apar douã concluzii:
a) Eminescu a folosit limbajul masonic, ºi atunci nu era nebun;
b) Textul este un fals, deci proba nebuniei cade.
Sã pornim însã cu începutul, cãutând a contura imaginea “omului” Eminescu, în totalitatea sa, ºi sã gãsim astfel o cauzã probabilã a acestor falsuri istorice, cu repercursiuni pânã în ziua de astãzi.
Eminescu se afla la momentul 1883 pe culmea carierei sale politice ºi ziaristice, jucând în acel moment un rol public mult mai important decât a lãsat sã se înþeleagã istoria literarã tradiþionalã, realizând performanþe unice nu numai ca poet, ci revoluþionând chiar ºi jurnalistica de idei politice ºi sociale (Th. Codreanu, op.cit., pag.35).
El a transformat “Timpul” dintr-o publicaþie modestã de partid într-un ziar de audienþã naþionalã, conferindu-i o înaltã clasã jurnalisticã. Deºi “Timpul” era o publicaþie a conservatorilor, Eminescu nu fãcea politica unui partid, ci a impus un punct de vedere naþional care poartã amprenta excepþionalei sale gândiri.
N. Georgescu este de pãrere cã Eminescu a pus capãt jurnalisticii de tip masonic, înconjuratã de secrete ºi parole, modã care proliferase din perioada paºoptistã. Jurnalistica lui redã demnitatea proprietãþii cuvântului, cristalizând totodatã o doctrinã naþionalã modernã, capabilã sã oblãduiascã aducerea României la locul meritat în rândul marilor culturi ºi civilizaþii europene.
Theodor Codreanu îl considerã pe Eminescu întemeietorul doctrinei naþionale moderne, doctrinã care din cauza “binevoitorilor” nu a ajuns sã marcheze politica româneascã. (Th. Codreanu, op.cit., pag.8)
Eminescu opunea panslavismului, care era considerat tot atât de nociv pentru români ca ºi pangermanismul, un spirit pur latin. El a înþeles cã marea slãbiciune a istoriei noastre stã în discordie, încã din perioada vienezã încercând sã împace societãþi studenþeºti rivale, înscriindu-se ca membru în ambele, gest neînþeles nici de contemporanii sãi, nici de posteritatea criticã.
A întemeiat “Societatea Carpaþii”, care avea ca scop unirea politicã ºi culturalã a tuturor românilor din Ardeal, Bucovina ºi Basarabia, ajungând sã numere peste 20000 membri gata oricând chiar de luptã armatã.
Neavând încredere în conservatori (masonii P.P.Carp ºi Titu Maiorescu) ºi mai ales în liberali (I.C.Brãtianu, C.A.Rosetti, tot masoni), Eminescu observa cu luciditate mersul politic al vremii, criticând atitudinea inoportunã a celor de la conducere.
Momentul “morþii civile” a lui Eminescu corespunde cu intenþia (realizatã apoi) a politicienilor (P.P.Carp, Titu Maiorescu, Carol I) de a intra în orbita politicii Germaniei, care era aliatã cu Austro-Ungaria, aceastã politicã necesitând tãcere totalã în privinþa Ardealului. Lesne de închipuit cã pentru omul “Societãþii Carpaþii” o asemenea tãcere era de neacceptat.
Despre cât de serioasã era problema ne spune reacþia Centriºtilor la un discurs al lui Petre Grãdiºteanu rostit la 6 iunie 1883 cu ocazia unei festivitãþi, discurs ce fãcea aluzie la teritoriile ce lipsesc României, în urma scandalului Grãdiºteanu trebuind sã meargã personal sã retracteze cele spuse. Acum este ºi perioada când au loc unele schimbãri conforme cu noua orientare, un prieten apropiat al lui Eminescu, Zamfir C. Arbore, fiind chiar expulzat datoritã orientãrii sale politice, însãºi “Societatea Carpaþii” urmând sã fie desfiinþatã la cererea habsburgilor. Eminescu, atât de vehement, nu putea fi lãsat în pace.
P.P.Carp, aflat la Viena pentru a negocia tratatul secret cu Austro-Ungaria, îi trimite o notã lui Titu Maiorescu, care de fapt era un ordin politic: “ºi mai potoliþi-l pe Eminescu!”
Remarcãm cã singurii martori ai “nebuniei” lui Eminescu au fost Titu Maiorescu, Grigore Ventura (Ricã Venturiano din piesa lui Caragiale) ºi d-na Szoke (Soþia lui Slavici), ultimii doi fiind informatori în slujba Austro-Ungariei.
Pe 28 iunie 1883, datã fatidicã pentru Eminescu, d-na Slavici, gazda poetului, trimite un bilet lui Maiorescu în care îi spune sã facã ceva cu Eminescu, cã a înnebunit. Maiorescu îl trimite pe Eminescu la “Societatea Carpaþii”, unde trebuia sã se întâlneascã cu un anume Simþion. Trebuie sã amintim aici faptul cã Eminescu era urmãrit pas cu pas de cãtre iscoadele austriece. Pe drum, “întâmplãtor” se întâlneºte cu Gr. Ventura, care-i propune o escalã la baia Mitraºewski, aflatã în drumul lor. Ventura dispare, ducându-se dupã ajutor, spunând cã Eminescu a înnebunit pe motiv cã se aruncã în apã fierbinte. Apropiaþii poetului ºtiau cã acesta este adeptul bãilor orientale, conform cãrora, dacã te scufunzi într-o zi canicularã în apã fierbinte, suporþi mult mai uºor cãldura. Dar iatã cã în noua conjuncturã politicã aceastã practicã devenise nebunie.
Uºa de la baie este datã în lãturi de cãtre poliþiºtii îndrumaþi de Ventura, ºi cu toatã împotrivirea lui Eminescu, i se pune cãmaºa de forþã ºi este dus la un sanatoriu. Ion Rusu ªirianu, care se afla în zonã la momentul incidentului, îºi amintea: “Am auzit glasul sãu cel adevãrat strigând cu deznãdejdea celui care se îneacã -Ajutor!”.
Acesta a fost complotul care a marcat începutul morþii civile a poetului, cunoscut fiind cã în acea vreme cine era declarat nebun, era automat scos din viaþa politicã. Suferinþele, dupã cum se va vedea, abia începuserã, cei ce l-au declarat nebun cãutând acum sã-i popularizeze “starea”.
Prima reacþie apare în “Românul” lui Rosetti la 1 iulie, unde ºtirea îmbolnãvirii sale este publicatã (stupoare) în 48 de cuvinte. Urmeazã imediat rãspunsul din “Timpul”, în care se anunþa înlocuirea celui “bolnav” din redacþie. Aceastã grãbitã destituire este anunþatã prin 64 de cuvinte, ambele anunþuri reprezentând de fapt parole masonice.
În perioada urmãtoare Eminescu este trimis la Viena, unde rãmâne pânã în februarie 1884, “propunându-i-se” apoi o cãlãtorie în Italia, cu scopul de a fi þinut cât mai departe de viaþa politicã. În Italia, unul dintre însoþitori, pe care Eminescu îl considera prieten, destãinuindu-i-se, îi mãrturiseºte cã avea misiunea ingratã de a-l convinge sã se stabileascã în orice oraº ar vrea, în afarã de Bucureºti. Misiunea nu a reuºit, astfel încât boala poetului trebuia sã continue, în ciuda mãrturiilor unor contemporani: Al.Vlahuþã care l-a gãsit în iulie 1884 “cu mintea întreagã” ºi I. Slavici care-l aprecia ca pe un “om cu mintea limpede ºi cu deosebire chibzuit”.
În majoritatea caracterizãrilor fãcute s-a mers pe ideea de necontestat a bolii, urmãrindu-se a se dovedi faptul cã în perioada 1883-1889 nu a creat nimic (afirmaþie cu totul falsã), momentele de luciditate dovedite în aceastã perioadã fiind de neînþeles pentru aceºti critici. Domniile lor nu þin cont însã de faptul cã în buzunarul de la haina în care a pãrãsit aceastã lume, la 15 iunie 1889, se aflau scrise de mâna lui poeziile “Viaþa” ºi “Stele în cer”, ori discutã cu un relativism suspect poezia “De ce nu-mi vii…” trimisã de Eminescu de la Mãnãstirea Neamþ în ianuarie 1887, la Convorbiri Literare. Argumentul creativitãþii conºtient manifestatã abundã de mãrturii documentare, diagnosticul medical cãzând de la sine, un “paralitic general”, un “abulic de ultimul grad” nemaiputând sã creeze, deoarece o astfel de stare l-ar fi pus în imposibilitatea de a mai face diferenþa între viaþã ºi vis.
Dupã ce s-a întors din Italia, Eminescu a fost dat pe mâna unui medic evreu, Francisc Iszac, care deºi îi pune un diagnostic fals, îi administreazã un tratament inadecvat chiar pentru acel diagnostic: curã cu mercur, 4g. pe zi, ºtiut fiind faptul cã ºi numai 0,5g. intoxicã grav organismul. Trimis la 26 mai 1887 la Halle, medicii vienezi nu confirmã diagnosticul, în momentul în care evreul Iszac îi mãrise doza la 7g. În urma “tratamentului”, poetul se alege cu o pseudo-paralizie, cu incotinenþã urinarã ºi o nevritã perifericã.
În primãvara anului 1888, Eminescu se întoarce la Bucureºti influenþat de Veronica Micle ºi mai scrie o serie de articole, ultimul text, datat la 13 ianuarie 1889, zguduind din temelie guvernul, fãcându-l pentru o clipã pe Gunã Vernescu sã demisioneze. Deºi aceste articole sunt anonime, se aflã totuºi cã e în joc pana lui Eminescu, acesta fiind cãutat ºi internat iarãºi la sanatoriu.
Urmeazã apoi interviul prezentat la începutul capitolului, luat bineînþeles de cãtre un maestru în Francmasonerie, evreu Gheorghe Brusan (Bursen), cunoscut ca “metru Ghiþã”, aceasta fiind ultima tragicomedie pusã la cale de cãtre masoni lui Eminescu (în timpul vieþii).
A murit de sincopã cardiacã, nu datoritã loviturii de la cap, ci datoratã otrãvirii cu mercur, fiind îndepãrtat în grabã, fãrã sã i se facã autopsie (pe baza unui motiv fals), nefãcându-se nici recunoaºterea oficialã din partea unui membru al familiei.
Ceea ce s-a fãcut dupã moartea lui Eminescu (mai precis dupã 1883), a fost “uitarea” deliberatã a omului politic în favoarea geniului poetic. Nu întâmplãtor faima poetului Eminescu a început sã creascã odatã cu momentul 1883. La sfârºitul acestui an, Titu Maiorescu va scoate o ediþie a poeziilor lui Eminescu, despre care a afirmat cã a lucrat mult pânã sã o tipãreascã, deºi prezintã numeroase greºeli. Se vedea cã acest “lucrat” avea ºi altã semnificaþie, ediþia având exact 64 de poezii. Mai mult, aranjamentul acestora nu respecta nici o ordine fireascã, cronologicã sau de altã naturã, volumul începând cu poezia “Singurãtate”, menitã sã sugereze “problema” poetului.
Aceastã ediþie este scoasã fãrã acordul lui Eminescu care, când o va vedea în Iaºi, în 1886, se va înfuria, va sparge vitrina ºi-ºi va cãlca propriile poezii în picioare, gest interpretat imediat ca fiind produsul nebuniei.
Istoria va avea de la moartea lui Eminescu tot mai puþin loc pentru ziaristul ºi omul politic, fiindu-ne prezentat numai poetul. Dupã 1989, când firesc ar fi fost sã fie reabilitat, asistãm dimpotrivã la un nou atac, început de Moses Rosen, care pozeazã cu neruºinare în admirator al poetului, dar care nu poate accepta opera sa ziaristicã. Poate pentru cã a luat atitudine împotriva mãsurilor abuzive concertate de Alianþa Israelitã Universalã? Da, dar pentru aceasta ºi-a primit “rãsplata”, fiind apostrofat de aceiaºi cãrturari evrei cu “titluri” cunoscute urechilor noastre (destul de îngãduitoare): reacþionar, panseist, antisemnit, xenofob, naþionalist ºovin, protolegionar, fascist.
Aþi fi vrut dumneavoastrã, domnule Rose, sã fiþi un asemenea “execrabil om politic” care sã atragã atenþia unei naþiuni (ºi nu numai) prin geniu (nu numai poetic)!
George Cãlinescu, într-un moment de luciditate, afirmã despre Eminescu cã în 1880 era neliniºtit “de ideea unei cabale urzite împotrivã-i”. Iatã cum geniul poetului ºi anunþa încã din 1881, prin versurile Scrisorii I, destinul probabil, oferit de o intelectualitate ºi o societate care nu-i inspira prea mare încredere:
“Or sã vie pe-a ta urmã în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepãsãtoare…
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
NU SLÃVINDU-TE PE TINE… LUSTRUINDU-SE PE EL
Sub a numelui tãu umbrã. IATÃ TOT CE TE AªTEAPTÃ.
Ba sã vezi… posteritatea este încã ºi mai dreaptã.
NEPUTÂND SÃ TE AJUNGÃ, CREZI C-OR VREA SÃ TE ADMIRE?
EI VOR APLAUDA DESIGUR BIOGRAFIA SUBÞIRE
Care s-o-ncerca s-arate cã n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt ºi dânºii… Mãgulit e fiecare
Cã n-ai fost mai mult ca dânsul. ªi prostatecele nãri
ªi le umflã oricine în savante adunãri
Când de tine se vorbeºte. S-a-nþeles de mai nainte
C-o ironicã grimasã sã te laude-n cuvinte.
Astfel încãput pe mâna a oricãrui, te va drege
RELE-OR ZICE CÃ SUNT TOATE CÂTE NU VOR ÎNÞELEGE…
Dar afarã de acestea, vor cãta vieþii tale
SÃ-I GÃSEASCÃ PETE MULTE, RÃUTÃÞI ªI MICI SCANDALE-
ASTEA TOATE TE APROPIE DE DÂNªII… NU LUMINA
CE ÎN LUME-AI REVÃRSAT-O, CI PÃCATELE ªI VINA,
OBOSEALA, SLÃBICIUNEA, TOATE RELELE ce sunt
într-un mod fatal legate de o mânã de pãmânt”.
Tags: Francmasonerie, Masoneria Romana
Epilog
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
Poate sã parã curios acest periplu istoric care face uºor trecerea de la atitudini evreieºti la Francmasonerie ºi apoi la complot ºi conspiraþie planetarã. Cu toate acestea nu sunteþi obligaþi sã credeþi, sã acceptaþi, ci doar sã vã informaþi ºi sã vã puneþi întrebãri, iar dacã aþi devenit neliniºtiþi, nu vã rãmâne decât sã acþionaþi. Pentru aceastã ultimã etapã este necesarã, dupã cum am vãzut, o prealabilã pregãtire, o luptã cu noi înºine; cãci vai de cel care îºi propune sã acþioneze ºi la rima tentaþie (de corupþie, spre exemplu) cedeazã cu uºurinþã, aducând apoi ºi argumente în favoarea slãbiciunii sale.
Se vor gãsi mulþi opozanþi, unii plãtiþi, alþii convinºi, care în faþa acestor dezvãluiri sã afirme cã nimic nu este adevãrat. Vor fi mulþi care vor spune: “Totuºi, francmasonii nu sunt aºa de rãi” sau “Cum se poate, francmasonii practicã chiar un fel de creºtinism!”. Atunci nu ne rãmâne decât sã ne punem întrebãri.
Dacã sunt aºa buni creºtini, de ce au finanþat ºi condus toate curentele anticlericale ºi anticreºtine ale ultimelor douã secole?
De ce un mason evreu, Karl Marx, a fost corifeul materialismului, al ateismului?
Dacã Francmasoneria a fost persecutatã de cãtre comuniºti, de ce reprezentanþi de frunte ai acesteia au fãcut parte din nomenclaturã, amintindu-i aici pe M.Sadoveanu, Mihai Ralea, N.D.Cocea, Victor Eftimiu, Horia Hulubei?
De ce?, de ce?, de ce?,… ºi dacã întrebãrile sunt la obiect, rãspunsul este uimitor!
În încheiere relatez, pentru a sublinia cã nu suntem uitaþi, Minunea de la Mânãstirea Putna, aºa cum a fost ea descrisã: Mãnãstirea Putna are hramul Adormirea Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu. La 10 iulie 1995 s-au împlinit 529 de ani de când ªtefan cel Mare ºi Sfânt a aºezat, cu mâna lui, piatra de temelie a zidirii bisericii mãnãstirii Putna. Zidirea acestei biserici s-a încheiat în 1469. Un an mai târziu biserica a fost sfinþitã cu fastul ce se cuvenea unui lãcaº menit sã fie necropola familiei lui ªtefan cel Mare ºi a urmaºilor sãi, pânã la Petru Rareº.
Aceastã minune a avut loc în ziua de 18 iulie 1990, seara. La ora vecerniei toþi cãlugãrii, preoþii ºi mulþi mireni se adunaserã în biserica voievodalã pentru rugãciunea de searã. Pe la jumãtatea slujbei s-au auzit un vuiet înfundat ºi bubuituri violente, care au cutremurat biserica din temelii. Zgomotul ºi cutremurul i-au fãcut pe cei prezenþi la slujbã sã cadã îngroziþi în genunchi. Candelele ºi lumânãrile aprinse au început sã pâlpâie, apoi s-au stins. S-a stins ºi candela de la capul lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt. S-a lãsat un întuneric dens, care apoi a cãpãtat luciri fosforescente. Lespedea de marmurã albã de deasupra sarcofagului lui ªtefan pãrea a fi acoperitã cu argint. Pe lângã marginile acestei lespezi de marmurã a început sã iasã afarã un abur alb, dens, cu o luminozitate stranie, învãluind întreg sarcofagul. Toþi cei din bisericã priveau cu spaimã spre acesta. Lumina stranie ce ieºea din sarcofag creºtea tot mai mult în intensitate. Deodatã, în micul nor alb format deasupra mormântului lui ªtefan s-a ivit o umbrã ce cãpãta din ce în ce mai mult statura ºi figura lui ªtefan cel Mare. La un moment dat, cei din bisericã au început sã murmure, spunând: “E ªtefan, e ªtefan cel Mare!”.
“Da, rãspunse umbra, sunt ªtefan, fiul lui Bogdan, cel care a pãstorit peste 40 de ani pe strãbunii voºtri spre a vã pãstra vouã în bunã stare þara ºi limba, credinþa ºi obiceiurile. De am fãcut bine, sau de nu am fãcut bine, Domnul Dumnezeu îmi este singurul ºi dreptul judecãtor. Cãci sã ºtiþi cã tot ceea ce am fãcut ºi am desfãcut a fost în folosul þãrii ºi al oamenilor pe care i-am iubit ºi cãrora le-am fost baci. ªi al vostru, care sunteþi urmaºii lor. Fãcut-am legãmânt cu mine ºi cu Cel Drept din Ceruri ca, ori de câte ori þara se va afla la vremuri de grea cumpãnã, sã-mi pãrãsesc lãcaºul de veci spre a vã certa dacã aþi greºit, spre a vã da un sfat înþelept, dacã sunteþi la o rãspântie de drumuri. Alegeþi întotdeauna drumul cel mai drept chiar dacã el este plin de gropi ºi bolovani. Voi aveþi acuma a merge spre neatârnare, iar drumul neatârnãrii nu este neted ºi nici presãrat cu flori. Direcþia alegeþi-o cu grijã rugându-vã plini de credinþã la Dumnezeu. Vã auzeam spunând cã vreþi sã mergeþi spre Europa. Dar sã nu uitaþi cã deja sunteþi în Europa. Vreþi sã mergeþi spre ea cu credinþã. ªi eu am vrut. Dar Europa m-a înºelat ºi m-a lãsat singur în faþa duºmanului. Singur eu ºi cu strãbunii voºtri. ªi i-am rugat atunci în numele credinþei creºtine ºi mi-au promis sprijin ºi apoi m-au numit Eroul Creºtinãtãþii, dar voi ºtiþi cã singur, eu ºi cu cei din spiþa voastrã, am înfruntat urgiile ce ne-au cercat. ªtiþi toate acestea din Letopiseþele grãmãticilor mei, de nu le veþi fi uitat. Cã trebuie sã ºtiþi cã Europa ºi-a schimbat straiele, dar nu ºi obiceiurile, v-o spune ªtefan ce a fost baci al strãbunilor voºtri. ªi sã luaþi aminte cãci ªtefan nu minte! Cãci în ultima vreme a domniei mele mã temeam mai tare de dulceaþa graiului celui din Occident, decât de fulgerarea iataganului celui din Orient. M-am rãzboit o viaþã cu pãgânii, dar am învãþat ceva: interesul poartã fesul. Europa are problemele ei, rãnile ei, scursorile ei. Sã nu credeþi prea mult în iubirea Europei. Nu zic ba, ºi acolo sunt oameni ºi oameni, interese ºi interese, buni ºi rãi. Iubiþi-vã þara. Atunci sã ºtiþi cã va fi cu adevãrat bine pentru voi. Atunci veþi fi puternici. Atunci, ºi numai atunci, vã va iubi ºi stima… Europa. Aceastã Europã sã nu uitaþi cã a râs de nevolnici ºi a strâmbat nasul la mãmãliga noastrã, a scuipat cu scârbã spre cei ce-i cerºeau mila. Dragii mei strãnepoþi, Estul a muºcat din voi (este ºi acum o mare bucatã din carnea voastrã în gura lor), Vestul a muºcat ºi el ºi ar vrea sã mai muºte, Sudul ne-a muºcat ºi ne priveºte chiorâº. Nordul ne poate fi oricând ostil. Doar marea cea mare a rãmas în matca ei, chiar dacã, din când în când, ºi ea vrea sã urce pe Dunãre în sus. Dragii Baciului, sã ºtiþi cã nici o alianþã nu e sigurã decât cea hotãrâtã cu bunul Dumnezeu, nici un jurãmânt nu se pãstreazã, cãci motive pentru a-l cãlca se gãsesc destule. Credeþi cu prudenþã în toþi, dar bazaþi-vã numai pe voi. Tari ºi neclintiþi sã ºtiþi cã veþi fi numai prin voi înºivã ºi cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu uitaþi niciodatã ce vã spun acum io, ªtefan”.
O luminã orbitoare a înveºmântat ca într-o mantie umbra Marelui Domn, apoi totul s-a scufundat într-un întuneric de nepãtruns. Cât a durat întunericul ºi liniºtea de mormânt, nimeni nu a putut spune. Dupã un timp, o candelã, apoi alta, pe urmã toate lumânãrile s-au reaprins ca din senin, rãspândind o luminã galbenã peste feþele de cearã ale oamenilor. Nici o urmã cât de micã nu dovedea cã în acel loc ºi în acel moment se petrecuse ceva nemaipomenit ºi incredibil, în afarã de privirile fixe ºi pierdute ale asistenþei, de culoarea cadevricã a feþelor lor ºi de lumânãrile de acum reaprinse din mâinile lor, care tremurau spasmodic.
Despre aceastã minune au scris numai douã sãptãmânale, care au fost cãutate repede în toatã þara. Slujba religioasã de canonizare a lui ªtefan cel Mare a fost fãcutã de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Începând din anul 1992, în ziua de 2 iulie se pomeneºte în calendarul sfinþilor noºtri de voievodul ªtefan cel Mare ºi Sfânt al Moldovei. (dupã Ion D.Mãnoiu).
Ne întrebãm de ce nu a fost publicatã aceastã minune, cu acest mesaj pentru români, de cãtre marile cotidiene “româneºti”? În schimb, domnul Mihai Bãcanu, ne informeazã prin cotidianul domniei sale, “România Liberã”, cã Bill Clinton a adoptat un cãþel, cãruia, dupã multe discuþii, a reuºit sã-i dea ºi un nume… Interesant, nu-i aºa?
Dã-le Doamne circ, cãci pâine nu prea au!
…ªi câte multe alte întrebãri au rãmas fãrã rãspuns…
Tags: Francmasonerie
Codul Strict Secret “cablesplice”
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
Codul Strict Secret “cablesplice”
Nota editorului: Aceasta este o copie a unui document aºa-zis secret, care a circulat începând cu anul 1994, înainte de masacrul din Port Arthur, din Tasmania, ºi înainte de alte incidente groaznice, ce au avut loc în ultimii ani. Sunt demne de remarcat, în cadrul acestui document, tacticile folosite de francmasoni împotriva publicaþiilor ca “Exposure Magazine”. Dacã eºti o persoanã curajoasã, care spune lucrurilor pe nume, denumiri precum “anti-semitic”, “extremist” sau “de aripã dreapta” – pentru a numi doar câteva – vor fi folosite de aºa-ziºii “ziariºti”, cumpãraþi de francmasoni, pentru a-þi ruina reputaþia.
Adevãraþii “extremiºti” sau “antisemiþi” sunt cei care scriu articole bigote în ziare de scandal, care au deviza “jurnalismul la cota sa maximã”. Deseori, în spatele lor sunt socialiºti, comuniºti, sioniºti, fabiani, de stânga, de dreapta, extremiºti ºi alþii, care sunt produsele unei societãþi create de atitudinile de mai jos.
Un program agresiv pentru a contracara “Miºcãrile de Dezmembrare”
Eforturile recente ale “Miºcãrilor de Dezmembrare” – miºcãri îndreptate împotriva planurilor francmasoneriei mondiale, de subordonare ºi cucerire prin forþã a planetei, de a câºtiga influenþã politicã, încep sã afecteze serios ºi nefavorabil percepþia ºi înþelegerea publicã a programelor Francmasoneriei, menite sã netezeascã transferul de suveranitate ºi putere de la guvernele naþionale la organizaþiile statale supranaþionale.
Dacã aceste eforturi ale “Miºcãrii de Dezmembrare”, îndreptate împotriva Francmasoneriei, vor fi luate în consideraþie ºi discreditate, sarcina creãrii unui guvern global unic, sub controlul ONU (de fapt, al Francmasoneriei), va fi mult mai dificilã. Cele mai periculoase elemente ale “Miºcãrii de Dezmembrare” sunt cele care fac parte din majoritatea fundamentalistã creºtinã. Memorandumul urmãtor oferã un set de îndrumãri pentru poliþie, menite sã contracareze aceste eforturi ale “Miºcãrilor de Dezmembrare” antimasonice.
Programele fãþiºe:
Programele fãþiºe de contracarare a influenþelor tot mai mari ale creºtinilor ºi ale altor grupãri, cum este “Miºcarea de Dezmembrare”, pot lua forme variate:
A. Efortul activ de a promova beneficiile unor instituþii ºi organizaþii globale, supranaþionale. Articole din presã, cãrþi, conferinþe ºi alte mijloace trebuie folosite pentru a face din aceasta un subiect la modã.
B. Participarea unor personalitãþi politice, a celebritãþilor ºi a altor persoane influente la evenimente legate de instituþiile ºi organizaþiile internaþionale ºi supranaþionale. Foarte utile sunt evenimentele care implicã acþiuni caritabile, precum UNICEF, “Hrãniþi copiii”, “Americare” (care = a îngriji, engl.) etc.
C. Promovarea utilizãrii paºnice a energiei atomice ºi a dezarmãrii ca o condiþie necesarã pãcii, securitãþii ºi toleranþei ºi a acceptãrii credinþelor ne-creºtine, acþiune fãcutã suficient de subtil pentru a nu îndepãrta populaþiile-þintã creºtine.
1. Sub nici o formã, aceste eforturi nu trebuie sã stârneascã temeri privind aceste scopuri ºi nici nu trebuie sã aducã probe evidente despre adevãratele scopuri ale politicii guvernului Statelor Unite ale Americii.
2. O cale importantã de sprijinire a dezarmãrii ºi de impunere a ordinii globale de cãtre O.N.U., constã în stârnirea fricii de armele nucleare, arãtând care sunt pericolele rãzboiului nuclear. Astfel, este posibilã câºtigarea sprijinului public pentru miºcãri ulterioare secrete, francmasonice, în privinþa dezarmãrii statelor naþionale. Aceasta distrage atenþia de la natura realã a efortului de dezarmare, prezentând-o ca fiind necesarã pãcii mondiale, ºi nu ca un pas pe calea creãrii Guvernului Mondial.
D. Atacul asupra “Miºcãrii de Dezmembrare”, ºi mai ales asupra grupãrilor religioase creºtine. Acest atac ne prezintã aceste miºcãri, ale cãror interese sunt antifrancmasonice, ca fiind intolerante, pline de urã, exclusiviste ºi periculoase. Un astfel de program include urmãtoarele:
1. Trebuie fãcute eforturi pentru a descrie fals obiectivele lor, ca fiind crearea unei teocraþii religioase ºi impunerea unei interpretãri religioase stricte a Bibliei, ca baze pentru participarea politicã în “Noua Americã Creºtinã”. Aceasta se poate realiza cel mai bine prin atragerea atenþiei asupra membrilor extremiºti ºi neluarea în consideraþie a membrilor mai moderaþi.
2. Grupãrile “creºtine” trebuie prezentate ca fiind elemente marginale ale populaþiei religioase a þãrii, nu foarte numeroase ºi cu siguranþã nefiind reprezentative pentru “majoritatea” creºtinilor .
3. Aceste grupãri creºtine trebuie prezentate cu fiecare ocazie vicioase, intolerante, dar mai ales anti-semite. Utilizarea selectivã a citatelor ºi, dacã este necesar, utilizarea interpretãrilor sunt o modalitate eficientã de îndeplinire a acestei sarcini.
4. Arestarea (sub învinuirea de omor sau sub acuzarea de dezechilibre mentale) anumitor membri ai “Miºcãrii de Dezmembrare”, care, prin stilul lor de viaþã extremist-religios ºi/sau prin starea de “pregãtire” pentru urgenþe, ar fi pregãtiþi fizic ºi psihologic sã supravieþuiascã în afara controlului guvernului.
5. Hãrþuirea (sub acuzaþia de omor sau pentru dezechilibre mintale) a celor care ascultã ºi/sau simpatizeazã cu “Miºcarea de Dezmembrare”.
Programele secrete
Programele secrete pot fi la fel de importante, dacã nu chiar mai importante, în înregistrarea eficienþei crescute a “Miºcãrii de Dezmembrare”.
A. Infiltrarea în “Miºcarea de Dezmembrare” a agenþilor aºa-zis simpatizanþi este foarte utilã în combaterea eforturilor “Miºcãrii”.
1. Realizând acte extreme, mai ales de violenþã, astfel de indivizi pot aduce discreditarea ºi condamnarea publicã a “Miºcãrii de Dezmembrare”.
2. Aducând confuzie ºi încurajând cu dibãcie învrãjbirea ºi controversele în interiorul “Miºcãrii”, asemenea agenþi vor fi capabili sã reducã eficienþa ºi coerenþa acestei “Miºcãri de Dezmembrare”.
B. Indivizii obiºnuiþi sã activeze în afara canalelor de activitate politicã trebuie activaþi ºi plasaþi în poziþii în care apar ca fiind în opoziþie cu politica guvernelor Statelor Unite ale Americii.
1. Aceste persoane vor critica în public politica noastrã (a francmasonilor, n.a.), dar, de fapt, vor fi de acord cu obiectivele noastre pe termen lung. Furnizând cu atenþie ºi în mod selectiv informaþii false ºi înºelãtoare, informaþii ce par a avea o naturã dramaticã ºi scandaloasã, ei vor pãrea cã sprijinã acþiunile “Miºcãrii de Dezmembrare”. Însã, pânã când aceste informaþii se vor dovedi a fi false, ele vor cãdea în uitare ºi nu vor mai discredita opoziþia (adicã francmasoneria, n.a.).
2. Utilizarea interviurilor cu diferite personalitãþi la posturile de radio, aºa cum am sugerat în paragraful 1, s-a dovedit a fi foarte eficientã. ªi alte acþiuni care se realizeazã cu aceste mijloace pot folosi la fel de mult.
Subversiunea
A. Unul dintre cele mai importante eforturi trebuie sã aibã în vedere îndepãrtarea armelor de foc de sub controlul individual. Prezentul program pe termen lung are în vedere, pentru a realiza aceasta, tocmai susþinerea eforturilor în direcþia precizatã.
1. Folosirea “agenþilor provocatori” (indivizi care par nebuni ºi de care lumea nu este conºtientã), care sãvârºesc crime în masã, cu arme automate, crime cãrora li se acordã o atenþie publicã deosebitã. În mod similar, folosirea repetatã a crimelor comise la întâmplare, în arii urbane mari, ca modalitate de creare a unui climat de fricã ºi de violenþã, a dus la consolidarea ideii de control asupra armelor. Astfel de programe sunt extrem de folositoare ºi trebuie continuate ºi extinse pentru cã ele orienteazã treptat opinia publicã în sensul respingerii ideii de folosire neîngrãditã a armelor de foc de cãtre populaþie.
2. Eforturile de a câºtiga controlul asupra armelor sunt foarte valoroase întrucât deschid uºa ºi altor tipuri de control.
Programele de dezinformare
Aceste programe trebuie sã furnizeze mass-mediei informaþii false ºi înºelãtoare, privind þintele ºi planurile pe termen lung, ca ºi detalii false despre “Miºcarea de Dezmembrare”.
A. Plasarea selectivã ºi cu grijã, în presã, a unor povestiri potenþial prejudicioase ºi false este un mijloc excelent de creºtere a îndoielilor ºi a fricilor în rândul populaþiei.
B. Unul dintre cele mai eficiente programe de dezinformare constã în utilizarea selectivã a articolelor ºi a cãrþilor cu “dezvãluiri” pretinse a fi fãcute de guvernul precedent sau de oficialitãþi supra-guvernamentale, dar fabricate, de fapt, în interiorul N.S.A.**-ei ºi al C.I.A.-ului.
1. Legãtura dintre autorii dezvãluirilor ºi operaþiunile guvernului este în mod deliberat vagã, pentru a face dificilã urmãrirea ºi verificarea “poveºtilor” lor.
2. Deºi informaþiile ºi cãrþile cu “dezvãluiri” par a fi extrem de critice la adresa obiectivelor ºi programelor noastre (adicã ale Francmasoneriei mondiale) pe termen lung, contradicþiile din interiorul lor, dificultatea de verificare a autorilor ºi a detaliilor, stilul sãlbatic, mergând spre iraþional, toate vor contribui la discreditarea acestor informaþii antifrancmasonice ºi la apariþia unor semne de întrebare referitor la ele.
Prezentarea credinþelor religioase
Prezentarea credinþelor ºi doctrinelor religioase marginale sau extremiste ºi/sau prezentarea credinþelor religioase creºtine într-un mod intolerant ºi dogmatic, vor contribui la modificarea opiniei publice care se va orienta împotriva “Miºcãrii de Dezmembrare” ºi, în general, împotriva altor miºcãri fundamentalist creºtine.
Alte eforturi de propagandã
A. Publicaþiile tipãrite
1. Folosirea adecvatã a mass-mediei pentru a discredita ºi ataca pe cei care se opun Francmasoneriei este o unealtã fundamentalã de contracarare a “Miºcãrii de Dezmembrare”.
2. În timp ce mass-media principalã este criticã la adresa acestor eforturi antimasonice, foarte multe pagube pot fi aduse “Miºcãrii de Dezmembrare” ºi prin intermediul publicaþiilor “marginale”. Utilizarea continuã a acestor metode în interiorul mass-mediei de opoziþie poate fi beneficã.
B. Sistemele electronice sau de computere
Sistemele electronice sau de computere, jurnalele ºi canalele de informaþii constituie un teren foarte prielnic în combaterea acþiunilor “Miºcãrii de Dezmembrare”. Abilitãþii oponenþilor în a folosi jurnale computerizate, pentru a transmite informaþii ºi pentru a educa oamenii, trebuie sã i se adauge un program activ de dezinformare ºi atac.
1. Un mijloc de contracarare a eficienþei eforturilor opoziþiei reprezentate de “Miºcarea de Dezmembrare” constã în simpla expediere a jurnalelor lor. Un singur operator la un computer poate face un program prin care sã trimitã mii de mesaje. Volumul de mesaje este mai important decât conþinutul lor. Majoritatea oamenilor nu au rãbdarea de a citi sute ºi mii de mesaje (cantitatea mare de informaþie generând o stare de suprasaturare a opiniei publice referitor la acest subiect).
2. Un al doilea mijloc de contracarare a utilizãrii tehnologiei computerelor de cãtre opoziþie constã în plasarea cu atenþie a agenþilor dezinformatori. Agenþii pot fi de douã feluri:
a. Agenþi care se vor certa doar cu opoziþia, utilizând tactici de amânare ºi de inducere a confuziei, de exemplu cerând referinþe ºi “dovezi” ale declaraþiilor, fãcând trimiteri la documente obscure ºi greu de gãsit – aceasta ca dovadã cã opoziþia greºeºte – ºi care vor forþa opoziþia sã piardã foarte mult timp pentru a se apãra de atacuri irelevante ºi false.
b. Alþi agenþi trebuie sã aibã în minte scopuri mult mai subtile. Ei trebuie sã simuleze atitudinea diferiþilor membri ai “Miºcãrii de Dezmembrare” ºi sã prezinte opoziþia astfel încât sã o discrediteze. Efectul necesar pentru a corecta mesajele transmise de aceºti agenþi ºi zãpãceala creatã, constituie oportunitãþi excelente de a ataca “Miºcarea de Dezmembrare”.
Efecte diversioniste: “pâine ºi circ”
A. Celebritãþile
Folosirea celebritãþilor este un mijloc de distragere a atenþiei de la chestiunile politice serioase. Mai mult, folosirea unor celebritãþi alese ca purtãtori de cuvânt politici poate fi un mijloc foarte eficient de rãspândire a mesajului nostru (al francmasonilor).
B. Sporturile
Sporturile sunt utile ca mijloace de distragere a atenþiei de la problemele politice serioase ºi de ameþire a minþilor oamenilor. Îndreptându-ºi toatã energia lor asupra evenimentelor sportive, oamenii sunt împiedicaþi sã întreprindã un studiu serios ºi intens, necesar unei acþiuni politice eficiente.
C. Jocurile de noroc
Asigurarea numeroaselor pieþe de desfacere pentru jocurile de noroc deserveºte unor scopuri multiple: pãstreazã atenþia populaþiei concentratã asupra evenimentelor sportive ºi asupra fenomenului cunoscut sub numele de “febra loteriei”. Mai important nu este faptul cã larga rãspândire a jocurilor de noroc capteazã atenþia publicului, ci cã acest fapt ne aduce nouã, francmasonilor, venituri pe care le putem folosi pentru noi. Loteriile acestea ar trebui sã aducã bani pentru educaþie, scopuri civice ºi alte acte de interes public. De fapt, prin utilizarea atentã a manipulãrii, multe din fondurile adunate sunt redirecþionate pentru a sprijini alte programe francmasonice descrise în acest memorand.
D.Talk-show-uri
Talk-show-urile au un scop dublu:
1. Prin distragerea atenþiei de la problemele serioase (politice, economice), astfel de programe ameþesc publicul ºi împiedicã oamenii sã se focalizeze asupra problemelor reale cu care se confruntã ei ºi societatea în care se aflã.
2. Prezentând în mod constant, într-o luminã favorabilã, grupuri de homosexuali, lesbiene etc. ºi într-un mod nefavorabil “supremaþia albilor”, “zeloþii religioºi” ºi alþi opozanþi, aceste programe reamintesc oamenilor cine sunt cei “buni” ºi cine sunt “rãii”.
Credem cã dacã strategiile de mai sus sunt implementate efectiv, ele pot fi foarte eficiente în contracararea ºi aducerea la ineficienþã a acþiunilor “Miºcãrilor de Dezmembrare”.
Tags: Francmasonerie
Cercul – o organizatie secreta care dirijeaza lumea.
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
O dezvaluire incendiara a cotidianului britanic “The Independent”:
Cercul – o organizatie secreta care dirijeaza lumea.
Segiu Celac este singurul membru estic acceptat.
Prestigiosul ziar britanic Independent publica, in numarul sau din 29 iunie a.c., un socant articol despre clubul occidental ultrasecret si exclusiv al politicienilor si personalitatilor exponentiale, al eminentelor cenusii din arena politica mondiala. Este pentru prima oara când se discuta public despre acest Cerc in care se decideau destinele politice personale, nationale si internationale in perioada razboiului rece. Cortina tacerii a fost distrusa de scandalul provocat in presa si in justitie de presedintele Jonathan Aitken. Articoul din Independent prezinta evenimentul ca pe un adevarat cutremur in zona inalta a politicii mondiale. Despre Cerc se spune ca este finantat de CIA, iar printre scopurile acestei asociatii se numara campaniile internationale menite sa acrediteze sau sa discrediteze persoane si evenimente, sa influenteze politica unor guverne sau hotarârile unor sefi de guverne. Intorcându-ne la articolul publicat in ziarul britanic retinem momentele principale ale celor relatate.
Numele presedintelui nu a fost divulgat niciodata
In urma procesului de calomnie pierdut cu puternicul ziar Guardian si acuzatiei de sperjur, Jonathan Aitken trebuie sa-si depuna demisia din functia de presedinte pentru ca altfel i se va cere sa o faca. In ultimul timp, Aitken si-a ruinat pozitia, primul pas in acest sens fiind demisia din Consiliul Privat al fostului cabinet ministerial al Partidului Conservator. Prin apropiata demisie, Aitken pierde o functie la fel de importanta. Cercul a fost infiintat in perioada razboiului rece, ca una dintre cele mai restrictive si secrete asociatii de politicieni de dreapta cu influenta puternica, de agenti de informatii si oameni de afaceri din cele mai selecte cluburi din Vest. Restrictia era atât de totala incât niciodata nu a fost divulgat numele presedintelui, iar despre existenta Cercului stiau doar câtiva. Un apropiat al lui Aitken a descris in jurnalul sau Cercul drept o adunare de demnitari de dreapta initial si apoi de gânditori, fondata de CIA si care vehicula conceptele razboiului rece. Presedinte inainte de Aitken a fost ministrul conservator Julian Amery, dar el nu este mentionat in evidentele Cercului. Primul sef al grupului a fost Antoine Pinay, fostul premier francez, iar grupul se numea The Pinay Circle. Nici acesta nu a fost consemnat in acte. Unul dintre membrii Cercului contactat de Independent a declarat ca nu poate vorbi despre aceasta problema nici cu gura inchisa. Fondat in anii ’50, Cercul intentiona sa intareasca relatiile franco-germane pentru a amortiza agresiunea sovietica din timpului razboiului rece. Cu trecerea anilor, el a propagat din ce in ce mai mult ideile de dreapta, marind si numarul membrilor la 70. Toti erau oameni de afaceri, diplomati, membri ai serviciilor secrete, virtuozi ai polemicii. Membrii erau invitati sa asiste la intâlniri, dar nu aveau dreptul sa solicite acest lucru. De altfel, toata lumea a fost de acord sa pastreze un secret total.
O conferinta a Cercului s-a desfasurat la Bucuresti
Intâlnirile aveau loc de doua ori pe an, toamna la Washington si undeva dincoace de ocean, la o alta data. Obiceiul s-a pastrat si azi. Conferinta din anul acesta a avut loc la Berlin. Printre vorbitori au figurat Sir Percy Cradock, fostul ambasador al U. K. in China si consilierul in probleme de politica externa al lui Margaret Thatcher. Conferintele anterioare s-au tinut la Bucuresti, Frankfurt si Oman. Prezenta in capitala României a Cercului poate fi motivata de apartenenta la grup a ambasadorului Sergiu Celac, singurul reprezentant din Europa Centrala si de Est. Secretarul grupului britanic este Geoffrey Tantum, un fost ofiter de securitate care traieste in Surrey. In Anglia sunt doar 15 membri, majoritatea conservatori, gânditori de dreapta. Liderii sunt Paul Channon si Alan Duncan. David Burnside, fostul sef al relatiior publice din British Airways este si el membru al clubului datorita pasiunii cu care sustine unionismul cu Ulsterul. Vicontele Cranborne, fostul consilier al lui John Major, a participat si el la sedinta. Brian Crozier, autorul binecunoscutului “Razboinicul rece” si foarte apropiat de M.I. 6 si CIA, este si el un vechi membru. Anthony Cavedish, fost ofiter M.I. 5, este un alt vechi membru. Obisnuia sa asiste la adunari si Nicholas Elliot, fost ofiter M.I. 6. Obisnuitii americani i-au inclus pe Bill Casey si William Colby, sefi CIA. Henry Kissinger si Edwin Feulner de la Heritage Fondation erau binecunoscuti. Marele erou adus de Aitken la Cerc a fost Richard Nixon dupa ce acesta a parasit Casa Alba. Din Europa, membri ai Cercului au fost Joseph Bach, fostul sef de cabinet al cancelarului Adenaeur si Jean Violet, un avocat parizian, consilier al serviciilor secrete si de informatii. In 1979, Crozier a prezentat un plan de actiune al Cercului.
Sursele fondului ramân necunoscute
Printre scopuri era si acela de a asigura schimbarea guvernelor din Anglia si Germania, se spune in articolul din Independent. Crozier a notat ca s-a ocupat si de ascensiunea doamnei Thatcher in Anglia. Alte obiective erau: tranzactii financiare acoperite, un serviciu privat de selectare si dirijare a informatiilor, alte servicii sub acoperire condusa de la un post central etc. Planurile priveau Londra, Washington, Paris, München si Madrid. In ciuda terminarii razboiului rece, grupul este mai puternic ca oricând, iar sursele fondurilor ramân necunoscute. Clark si Robin Ramsay, editorii revistei Lobster, magazin ce a incercat sa monitorizeze serviciile secrete, spun ca fondurile sunt asigurate de CIA. Un membru al Cercului a declarat ca fiecare dintre ei, care asista la adunari, este rugat sa plateasca 500 de dolari si ca intregul grup se autofinanteaza. Despre Aitken se spune ca-i placea sa fie in centrul atentiei, adora sa prezideze si era incântat de inaltele intrigi politice. {edintele cercului nu aveau loc in sali obscure sau in spatii deosebite. Ele se petreceau in jurul unor mese somptuoase, cu meniuri sofisticate si bauturi fine. Se pare ca ambasadorul Sergiu Celac a fost admis in Cerc in perioada sa londoneza. (extras din ziarul “National” din data ……………)
Tags: Francmasonerie
FRANCMASONERIA MONDIALA- CONSPIRATIE FRANCMASONICA SAU INTÂMPLARE?
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
FRANCMASONERIA MONDIALA- CONSPIRATIE FRANCMASONICA SAU INTÂMPLARE?
“Omul obisnuit nu-l vede pe diavol nici atunci când diavolul îl strânge de gât”, scrie Johann Wolfgang von Goethe (Faust, I, versurile 2182 – 2183). El stia bine despre ce vorbeste, caci în tinerete fusese francmason si apoi a petrecut 40 de ani regretând faptul. Faust, batrân si orb, care crede ca slujeste binele omenirii când servitorii lui, lemurii, îi sapa groapa, este francmasonul tipic care crede ca slujeste binele omenirii când în realitate îi sapa groapa.
Diavolul nu este totusi complet invizibil.
In numarul din februarie 1846 al revistei New World News din Anglia a fost dat publicitatii un plan al revolutiei gasit la Düsseldorf, în Germania, la sediul unei organizatii revolutionare. Acest plan de instaurare a revolutiei francma-sonice contine urmatoarele puncte:
A. Coruperea tineretului; distrugerea ideilor religioase.; cultivarea intereselor exclusiv pentru relatii sexuale, fara implicare afectiva; transformarea tineretului în indivizi superficiali, doritori de placeri imediate, incapabili sa se stapâneasca.
B. Controlul asupra mass-mediei pentru ca:
1) sa concentreze interesul publicului asupra evenimentelor sportive, relatiilor sexuale mai mult sau mai putin perverse, senzationalului si faptului divers, astfel încât sa nu observe actiunile guvernului;
2) sa împarta publicul în grupuri ostile (deviza francmasonilor este “DEZBINA SI STAPÂNESTE”), exacerbând controverse minore;
3) sa distruga încrederea publicului în conducatori, aratându-i pe acestia ridicoli, necinstiti, demni de dispret;
4) sa vorbeasca în cuvinte mari si umflate despre democratie;
5) sa arate risipa ce se face în guvern (orchestrata anume) pentru a discredita guvernul, a produce teama de inflatie si cresterea preturilor;
6) sa încurajeze greve si razmerite în diverse industrii, sa încurajeze dezordinea si criminalitatea si sa încurajeze o atitudine îngaduitoare pentru criminalitate din partea guvernului;
C. Confiscarea armelor de foc de la populatie sub vreun pretext oarecare, pentru a lasa populatia lipsita de aparare (RE, pp. 399-400).
Acest plan a fost în mare masura înfaptuit; Statele Unite ale Americii sunt practic acum o tara preponderent francmasonica. Mai exista un singur mare obstacol pe care a încercat conspiratia sa-l treaca de câteva ori si n-a reusit: sa le ia americanilor pustile. In momentul în care îi va fi smulsa americanului de rând arma de foc din mâna, guvernul mondial va fi atotputernic si omenirea va trai într-o imensa Uniune Sovietica de tip francmasonic din lagarele careia nu va mai exista scapare.
In noiembrie 1993 s-a votat în Congresul american “The Brady Bill”, o lege prin care oricine cumpara arme de foc trebuie sa se înregistreze si sa astepte cinci zile pentru a-i fi livrata arma – pentru ca, chipurile, daca omul cumpara arma la mânie, pentru a razbuna un afront, sa aiba timp sa se linisteasca. De ani de zile ziarele sunt pline de povesti cu copii care-si împusca mamele la mânie, copii care se împusca din greseala intre ei sau care se sinucid , ca sa pregateasca lumea pentru confiscarea armelor de foc. Deocamdata singurul efect pe care l-a avut legea a fost ca americanii s-au repezit si au cumparat toate pustile si pistoalele pe care le-au gasit si le-au putut cumpara înainte de a intra legea în vigoare. Constitutia Statelor Unite (cel de-al doilea amendament) prevede în mod special ca guvernul nu are voie sa confiste armele din mâna poporului, care detine aceste arme tocmai pentru a se apara de abuzurile guvernului. Cetateanul trebuie sa fie determinat sa ceara sa i se confiste armele. De aceea se pune accentul pe educatie.
In 1978, Normann Dodd, fost director al Comitetului Congresului, a declarat în fata unui Comitet Legislativ Regional din Ilinois ca, investigând activitatea fundatiei Carnegie pentru Pace Internationala, a vazut cum aceasta “a observat ca trebuie sa detina controlul asupra mijloacelor de scolarizare din tara… Fundatia Carnegie detine aspectele scolarizarii care au importanta internationala, si Fundatia Rockefeller se ocupa de partea de scolarizare interna…” Reprezentantul Eugene Cox a declarat ca “fondurile fundatiei Rockefeller au fost folosite ca sa introduca doctrina francmasonica în scolile particulare si de stat ale acestei tari”. Un membru al Comitetului Reece, constituit în 1952, a carui functie a fost sa investigheze din partea Congresului fundatiile ne-impozabile, a conchis ca ceea ce vede cu ochii lui îl face sa creada “ca exista într-adevar o adevarata conspiratie în care intra anumiti educatori de frunte din Statele Unite ca sa instaureze puterea francmasonilor, pentru care scop se folosesc de sistemul nostru de învatamânt. Aceasta tendinta… a fost finantata din plin de principalele fundatii…” Reprezentantul Carrol Reece a conchis ca “marile fundatii subventionând educatori cu tendinte colectiviste, au finantat o miscare francmasonic orientata în guvernul american” (RE, pp. 376-377 si 208).
Marile fundatii au mai finantat si miscarea hippy, unde tot felul de tineri condusi de agenti a caror salarizare de catre fundatii ca Rockefeller si Carnegie nu le era cunoscuta, îsi petreceau tineretea lasându-si parul lung, îmbracându-se în zdrente murdare, drogându-se, ascultând muzica rock si “protestând împotriva stabilimentului” – uneori prin distrugerea bunurilor altora, alteori furând, alteori ucigând la întâmplare. In toate grupurile, comunele, familiile de hippy, de pletosi si “protestatari” care resping “o societate care nu le ofera nimic”, se afla un conducator matur care-i învata ce sa faca. Unul dintre acestia, Jerry Rubin, conducatorul unui grup intitulat Yippye, si-a descris activitatea într-o carte (numita “Do it! – Fa-o!”) în care arata clar si repetat cine finanteaza si cine doreste distrugerea societatii pentru a instaura totalitarismul. “Marijuana e drogul impus de francmasoni”, scrie el; si mai departe: “Noi vedem libertinajul sexual, muzica rock si drogurile ca tactici în conspiratia care va prelua America. Yippii se distreaza rasturnând guvernul. Yippi sunt, de asemenea, si adeptii lui Mao Tse Tung”. Pletele murdare ale hippy-lor si yippi-lor nu sunt noi. Toate conspiratiile francmasonice totalitare s-au folosit de aceste armate pletoase. Turgheniev le-a vazut la universitatile rusesti înainte de revolutia bolsevica; Ludwing van Mise le-a vazut la Berlin înainte de primul razboi mondial. Si atunci, ca si în anii 1960, aceste armate pletoase au fost, dupa cum arata yippi-ul Jerry Rubin, în solda bancherilor conspirativi: “capitalistii isteti au ca aliati în comunitatea revolutionara pe pletosii care au functia de intermediari între tineretul strazii si afaceristii milionari” (RE, pp. 400-403).
Dar conspiratia bancherilor nu s-a multumit cu armatele murdare si pletoase care dorm în gunoaie si folosesc stupefiante. Astfel, organizatia studenteasca Studentii pentru o Societate Democratica declara: “Principala noastra sarcina este sa construim o miscare revolutionara marxist-leninista”. Mijloacele lor de actiune sunt aruncatul bombelor, incendiile, asasinatele, iar banii le-au fost furnizati uneori de guvernul federal al Statelor Unite, alteori de fundatii neimpozabile ca Rockefeller si Carnegie. In 1970, razmeritele si distrugerile din Ohio s-a dovedit ca au fost finantate in felul urmator: $192.000 de la guvernul federal, $85.000 de la fundatia Carnegie, încasati de Studentii pentru o Societate Democratica în toamna lui 1969. Un student a declarat: “Radicalii îsi închipuie ca se lupta împotriva celor arhibogati, ca Rockefeller si Ford, si nu-si dau seama ca exact acestia sunt cei din spatele revolutiei lor, finantând-o si folosind-o apoi pentru scopurile lor”. (James Kirk de la Universitatea din Chicago, dupa RE, pp. 403-404). Alt student povesteste cum la o conventie a Studentilor pentru o Societate Democratica li s-au oferit bani de la ESSO (care-i apartine lui Rockefeller), care…sunt aripa stânga a clasei conducatoare…industrialistii lumii”.
Tags: Francmasonerie
CELE 33 DE GRADE ALE FRANCMASONERIEI
Posted by admin | Filed under Francmasoneria
1). Ucenic;
2). Tovaras;
3). Maestru;
4).Maestru Secret;
5).Maestru Perfect;
6).Secretar Intim;
7).Staroste si Judecator;
8).Intendent al Constructiunilor;
9).Ales al celor 9;
10).Ales al celor 15;
11). Cavaler Ales
12) Marele Maistru Arhitect;
13) Arca Regala;
14) Perfectul Constructor;
15) Cavalerul Orientului;
16) Printul Ierusalimui;
17) Cavalerul Orientului;
18) Crucea-Roza;
19) Marele Pontif;
20) Venerabilul Mare Maistru;
21) Noachitul;
22) Securea Regala
23) Seful Tabernacolului;
24) Printul Tabernacolului;
25) Cvalerul Sarpelui;
26) Trinitarul;
27) Comandorul Templului;
28) Printul Adept;
29) Marele Scotian;
30) Kados;
31) Marele Inchizitor;
32) Printul Secretului Regal;
33) Marele Inspecor General
Tags: Francmasonerie, Masoneria Romana
