Ingrijirea vitei de vie. Cum ingrijim vita de vie

Lucrarile de ingrijire a vitei in primii ani dupa plantare asigura de la bun inceput conditii cat mai bune, pentru cresterea si dezvoltarea vitelor.
Intretinerea musuroiului este una din lucrarile ce se aplica vitelor de curand plantate si consta in ruperea crustei scoartei de pe musuroaie si refacerea lor cu scopul de a usura iesirea lastarilor si a evita pierderile de apa prin evaporare. Spargerea scoartei musuroiului se face cu mana sau cu o grebla speciala, mica, incepand de la baza, catre varf. O data cu spargerea crustei se face si afanarea pamantului, avand grija sa nu se rupa lastarul fraged, abia pornit. Lucrarea se repeta de cate ori este nevoie, daca lastarii nu-si fac aparitia musuroaiele se desfac cu atentie pentru a vedea care este cauza. Daca musuroiul este prea mare, se micsoreaza, daca s-au format bulgari de pamant acestia se inlatura, iar daca gasim larve care ataca lastarii le adunam si le distrugem, apoi refacem musuroiul. Dupa ce lastarula iesit din musuroi si s-a intarit, lucrarea de spargere a scoartei nu mai este necesara.
Legatul lastarilor este o lucrare obligatorie pentru a impiedica ruperea lor, lastarii tineri se leaga de picheti, avand grija ca legatura sa se faca mai larga sau in forma de 8, pentru a impiedica strangularea lor. Vita se leaga de mai multe ori vara dupa cum este cazul, folosindu-se rafie, tei, canepa ori fire de panus de porumb.
Copcitul este o alta lucrare importanta si consta in indepartarea radacinilor care dau din altoi si a lastarilor care dau din portaltoi. Copcitul se executa de 2 ori pe vara pana ce vitele implinesc 5 ani de la plantare. Primul copcit se executa in luna iunie, iar cel de -al doilea spre sfarsitul lui iulie inceputul lui august, vita se desface de musuroi pana sub punctul de altoire, pe o adancime de cca 20 cm, apoi cu un briceag bine ascutit se taie toate radacinile care au dat eventual din altoi si din partea superioara a portaltoiului, precum si eventualii lastari dati din portaltoi. Cu ocazia celui de-al doilea copcit, musuroiul se desface complet, neglijarea copcitului in viile tinere duce la uscarea butucilor si aparitia golurilor. Incepand din anul al doilea de la plantare, primul copcit se face primavara o data cu taierile, iar ce-l de-al doilea prin august, in mod obisnuit in primul an de plantare nu se aplica vitelor operatiuni in verde(plivit, ciupit, copilit, carnit).
Lucrarile de intretinere a solului au ca scop realizarea unor conditii mai prielnice pentru aerisirea acestuia, pastrarea umiditatii lui, reactivarea proceselor microbiene, ca si combaterea buruienilor care stanjenesc dezvoltarea vitei.
Dupa terminarea plantatului pamantul se batatoreste in jurul butucilor de vita, daca este lasat nelucrat crapa la suprafata, apa din el se evapora cu usurinta iar cresterea vitei este stanjenita. De aceea se recomanda ca in jurul butucilor de curand plantati sa se faca o mobilizare a solului cu sapa, la o adancime de cca 15 cm. Daca apar bolovani se vor marunti cu o grebla, peste vara se executa prasilele, la o adancime de 5-8 cm, numarul acestora trebuie sa fie de cel putin 5-7 cm, unde solul este imburuienit prasilele pot fi si mai numeroase, pe locurile cu sol mai reavan si lipsit de buruieni numarul prasilelor va fi mai mic de 5 sau 4 pe vara.
Pe timp secetos, vitele se uda dandu-se cca 5 l apa pentru fiecare vita, pentru a se mari efectul udatului se pot dizolva in apa respectiva si ingrasaminte, doza de ingrasaminte poate fi de: 50 g fosfat; 30 gr azotat si 20 gr sare de potasiu la 10 l apa. Aceasta cantitate se administreaza la 2 butuci.
Udatul si aplicarea concomitenta a ingrasamintelor chimice sunt foarte indicate sa se efectuieze cu ocazia primului si celui de-al doilea copcit al vitelor, apa se administreaza in gauri(cuiburi) in numar de 2-4 facute la 20-25 cm distanta de pichet care apoi se astupa.
Butucii de vita care nu s-au prins in decursul primului an se marcheaza urmand ca golurile sa fie completate in anul urmator, in acelasi fel ca si in anul precedent, cu vite altoite.
Toamna vitele se musuroiesc pentru a le apara impotriva gerului din timpul iernii. Lucrarea se executa manual cu sapa, inaltimea musuroiului se face dupa numarul de ochi ce urmeaza a se lasa in anul urmator la taiere, de regula musuroiul trebuie sa aiba 25-30 cm inaltime, intrucat peste iarna el se aseaza cu cativa centrimetri, lucrarea se executa toamna dupa primele brume, iar daca ele intarzie se face in a doua jumatate a lunii octombrie, este o lucrare absolut necesara in conditiile climatice din tara noastra, vitele nou plantate nu se taie toamna.
Lucrarea cu care incepe campania de primavara in cel de-al doilea an este dezgropatul(desfacerea musuroaielor), care poate avea loc la sfarsitul lunii martie, cand temperatura nu mai coboara sub -8 C. Musuroaiele se desfac cu sapa incepand de la baza, subtiindu-se lateral pentru ca pamantul sa cada prin surpare. Vita se dezveleste atent pana la punctul de altoire fara a fi lovita, dupa ce vitele au fost desmusuroite, se trece la taierea lor. Este prima taiere ce se face butucului tanar si are ca scop formarea butucilor in vederea punerii lor pe rod. Aceasta taiere poarta denumirea de taiere de formare si se poate face in cepi sau verigi de rod. Taierea in cepi se face cand butucii au o crestere slaba in primul an, cu cordite subtiri, in acest caz se aleg 1-2 cordite opuse una alteia si se lasa din ele cate 1 cep cu 2-3 ochi. Daca cepii au pozitii diferite acela care este asezat mai sus poate fi ceva mai lung de 3-4 ochi iar cel inferior mai scurt de 1-2 ochi. Cand vitele au avut in primul an o dezvoltare mai buna si lastari puternici, taierea se face in veriga de rod, adica se lasa o cordita si un cep, cordita poate avea 6-8 ochi, iar cepul 2-3 ochi. In cel din urma caz, vita poate rodi incepand din al doilea an dupa plantare, avand o crestere mai mare in al doilea an, vita are nevoie de suport, de aceea se procedeaza la aracitul provizoriu. Sustinerea vitelor se poate face pe pichetii din anul precedent daca sunt destul de lungi si solizi pe araci ori pe un spalier provizoriu. Daca pichetii nu mai corespund in anul al doilea, vita se tutoreaza cu araci din nuiele mai groase de 1,5-2 m lungime, in unele cazuri cand dispunem de sarma se poate intinde un  spalier provizoriu format din 2 sarme una la 30 cm, alta la 80 cm  inaltime care se fixeaza pe araci mai grosi ce se infig la distante de 8-10 m unul de altul, realizandu-se un suport provizoriu pentru vite.
Lucrarile solului se fac apoi identic cu cele din anul anterior, lucrarile care se aplica vitelor in al 2 an se deosebesc de cel din 1 an, de data aceasta se efectuiaza aproape toate lucrarile care se aplica vitelor ajunse pe rod.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu