Semnificatia ielelor - Ce sunt ielele zane bune sau rele ca "Sanzienele"

Semnificatia ielelor - Ce sunt ielele zane bune sau rele ca "Sanzienele"

Ielele = Sanziene, 23 - 24 iunie Noaptea Sanzienelor!

Ielele: Sunt fapturi feminine supranaturale intalnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sint descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele. Ielele locuiesc in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare. Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci sau chiar in vetre parasite, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare). Dansul lor specific este hora, locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite. Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.

Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz, legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina. Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori. Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii.

Ielele reprezinta, fara îndoiala, unele din cele mai fascinante creaturi din mitologia româneasca. Presupuse fiinte supranaturale, similare unor sirene de padure, ele sunt descrise de obicei ca frumoase fete ce danseaza goale în noptile cu luna plina, cu lumânari în mâini si clopotei la glezne, atragând si sugrumând calatorii inocenti. Uneori îi aduc la nebunie, alteori îi sufoca cu îmbratisarile lor, sau îi îneaca în mlastini. Pe locurile unde danseaza, pamântul ramâne carbonizat si nu mai creste iarba. Acestea sunt asa-numitele cercuri ale ielelor. În functie de regiunea sau tara în care ielele sunt mentionate, descrierea si obiceiurile lor difera, de aceea ne vom concentra asupra trasaturilor întâlnite cu o oarecare regularitate, sau mentionate de cei care pretind ca au fost martori oculari la aparitiile lor.

Poate motivul îl reprezinta caracterele specific românesti ale mitului, poate însa frecventa cu care ielele apar în mentiuni despre întâmplari pe care unii le considera reale, întâmplari care se perpetueaza de veacuri pâna în zilele noastre.

Astfel, luminatul Dimitrie Cantemir vorbeste despre ele în Descriptio Moldaviae, S. Marian le pomeneste în daimonologia funerara (Înmormântarea la români, 1892), T. Pamfile în Dusmanii si prietenii omului (1915), A. Gorovei le enumera ca facând parte dintre cele douazeci si doua de fapturi demonice din Descântecele românilor (1931), iar M. Ionita relateaza mai multe întâmplari stranii, în special unele de la Baia de Arama (Oltenia), în foarte bine documentata Carte a Vâlvelor (1982). Nu mai vorbim de legende si basme, cum ar fi Cei trei frati de cruce, în care ielele scot ochii unuia din protagonisti. În Transilvania circula mai multe povesti conform carora ciobani adormiti pe un cerc al ielelor au paralizat, cei care au baut apa din fântânile din care au baut si ielele “se pocesc” sau flacarile lor conduc la comori ascunse în mlastini.

O întâmplare recenta o constituie cea de la Hoghiz, din 2006, în care unii investigatori ai fenomenelor oculte au vazut aparitia unui OZN, în timp ce altii s-au întors catre explicatia ancestrala, deoarece aparitia peste noapte a sase inele suspecte a fost întovarasita de urletele cumplite si tânguitoare ale câinilor din zona, si de lumini stranii sub luna plina… si asta într-o noapte care coincidea cu Sarbatoarea Sânzienelor.

Legat de luminile stranii, trebuie sa precizam ca deseori aceste flacari în noapte se explica prin asocierea ielelor cu fenomenul ignis fatuus sau will-’o-the-whisp (ori, uneori, corpse candle, luz mala si jack-o’-lantern), atribuit de stiinta în general straniilor si controversatelor fulgere globulare, iar de adeptii supranaturalului fiintelor raului.

Dex online - semnificatia ielelor
IELE - Consultare dictionare pentru limba romana: DEX - Dictionar explicativ, sinonime, antonime, ortografic, arhaisme, regionalisme, etimologic, neologisme.

IÉLE s. f. pl. (Mai ales art.) Fiinte imaginare din mitologia populara româneasca, înfatisate ca niste fete frumoase, îmbracate în alb, care apar numai noaptea, vrajind, prin cântecul si prin jocul lor, pe barbati, asupra carora au puteri nefaste; frumoasele, mândrele, dânsele, soimanele, vântoasele, dragaicele. – Din ele (pl. f. al lui el).

IÉLE s. pl. (MITOL. POP.) (pop.) dânsele (pl. art.), dragaice (pl.), frumoase (pl.), milostive (pl.), mândre (pl.), puternice (pl.), rusalii (pl.), sânziene (pl.), soimane (pl.), soimarite (pl.), vântoase (pl.), (reg.) nagode (pl.), samovile (pl.), sfinte (pl.), (Ban. si Olt.) milostivnice (pl.), (prin Ban.) miluite (pl.).

IÉLE f. pl. (în mitologia populara) Fiinte imaginare, având înfatisarea unor fete frumoase îmbracate în alb, care se crede ca ar aparea numai noaptea si ar face rau, în special, barbatilor; vântoase; soimane; dragaica. [G.-D. ielelor]

iéle s. f. pl., art. iélele, g.-d. art. iélelor

iéle s. f. pl. – Fiinte imaginare cu puteri nefaste; frumoasele, dînsele, dragaicele. – Var. ele. Este pl. al pron. pers. ea (DAR; Bogrea, Dacor., IV, 822; Candrea), eufemism care coincide cu dînsele „lemuri”, si cu iel, s. m. (dracul), în loc de el. Totusi, Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 176, credea ca numele este dacic; dupa Diculescu 186, din germ. Elle. Înainte, Cihac, II, 508, se gîndea la mag. lél „spirit” si Lokotsch 950 la tc. jel „vînt”, cf. vîntoasele. Din rom. provine probabil sig. sp. ilo „spirit” (Besses 89).

iéle s. f. pl. (sil. ie-), art. iélele, g.-d. art. iélelor

iéle f. pl. d. pron. iel, ia. Niste zîne despre care poporu crede ca-si provoaca paralizie, reumatizm . a. Luat, apucat de iele, paralizat. – Le mai zice si dînsele, frumoasele, soimanele, vîntoasele. V. întîlnitura.

COARDA-IÉLELOR s. v. silnic.

ielele, ielele exista, ielele poze, ielele forum, dragaica dex, ziua ielelor, soiman dexielele din mitologia romaneasca, ielele video, ielele dex, ielele cargo, ielele de iancu vacarescu

Ce sunt Sanzienele? Semnificatia Sanzienelor
Sanzienele sunt, in mitologia romaneasca, zane bune din clasa ielelor, dar care atunci cand nu le este respectata sarbatoarea devin surate cu Rusaliile, care sunt zane rele.

Uneori, Sanzienele sunt sinonime cu Dragaicele, manifestandu-se, potrivit superstitiei, in ziua Sf. Ioan Botezatorul.

Pe langa manifestarile tipice fapturilor supranaturale din clasa ielelor, Sanzienele au si manifestari oculare: flori de sceieti, tunse de puf, sunt atarnate peste noapte de streasina si, dupa cat creste puful dimineata, se stabileste norocul celor care infaptuiesc datina.

Sanzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, impart rod holdelor, tamaduiesc bolnavii si apara semanaturile de grindina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu