Poezii de dragoste, texte de dragoste, poezii pentru indragostiti

Texte de dragoste - poezii pentru indragostiti

Mihai Eminescu - Iubind in taina

Iubind în taina am pastrat tacere,
Gindind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.

Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?

Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea sa se-mbete.
Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi.

poezii de dragoste,poezii de dragoste celebre,versuri de dragoste,citate de dragoste,poezii de dragoste scurte,poezii de iubire,sms de dragoste,mesaje de dragoste,poeme de dragoste

14 comentarii:

  1. Dragostea este calcaiul lui Ahile. Uneori ne face sa ne pierdem independenta, fericirea, bunurile, culminand cu pierderea capului!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dormeau adânc sicriele de plumb,
    Si flori de plumb si funerar vestmint --
    Stam singur în cavou... si era vint...
    Si scirtiiau coroanele de plumb.

    Dormea întors amorul meu de plumb
    Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
    Stam singur lângă mort... si era frig...
    Si-i atirnau aripile de plumb.

    Bavovia - Plumb

    RăspundețiȘtergere
  3. De-acuma nu te-oi mai vedea,
    Rămâi, rămâi, cu bine!
    Mă voi feri în calea mea
    De tine.

    De astăzi dar tu fă ce vrei,
    De astăzi nu-mi mai pasă
    Că cea mai dulce-ntre femei
    Mă lasă.

    Căci nu mai am de obicei
    Ca-n zilele acele,
    Să mă îmbăt şi de scântei
    Din stele,

    Când degerând atâtea dăţi,
    Eu mă uitam prin ramuri
    Şi aşteptam să te arăţi
    La geamuri.

    O, cât eram de fericit
    Să mergem împreună,
    Sub acel farmec liniştit
    De lună!

    Şi când în taină mă rugam
    Ca noaptea-n loc să steie,
    În veci alături să te am,
    Femeie!

    Din a lor treacăt să apuc
    Acele dulci cuvinte,
    De care azi abia mi-aduc
    Aminte.

    Căci astăzi dacă mai ascult
    Nimicurile-aceste,
    Îmi pare-o veche, de demult
    Poveste.

    Şi dacă luna bate-n lunci
    Şi tremură pe lacuri,
    Totuşi îmi pare că de-atunci
    Sunt veacuri.

    Cu ochii serei cei dentâi
    Eu n-o voi mai privi-o...
    De-aceea-n urma mea rămâi -
    Adio!

    Eminescu - Adio

    RăspundețiȘtergere
  4. Doar iubirea dumnezeiasca este perfecta, in sensul ca este complet dezinteresata si Stapanul nostru nu ne tradeaza niciodata!

    RăspundețiȘtergere
  5. prea multe dezamagiri ca sa mai cred ca exista cuvantul sau sentimentul de iubire

    RăspundețiȘtergere
  6. De-aş trăi cât lumea-ntreagă,
    Gândul meu la tine, dragă,
    Vecinic, vecinic va zbura,
    Ş-orice e mai sfânt în mine,
    Dulce înger! pentru tine,
    Pentru tine-1 voi păstra.

    Cea mai blândă-a mea gândire,
    Cea mai gingaşă simţire,
    Cel mai falnic dor al meu
    Ţie numai, numai ţie
    Le închin pentru vecie
    Ca la însuşi Dumnezeu!

    Tu, fiinţă de slăvire!
    C-un cuvânt, cu o zâmbire,
    Cu un dulce sărutat!
    Mi-ai dat suflet, mi-ai dat viaţă,
    Şi a raiului dulceaţă
    Tu în sânu-mi ai vărsat!

    Tu mi-ai dat cu-a ta iubire
    Acea naltă fericire,
    Acel simt dumnezeiesc
    Ce puternic ne supune
    Şi ne-naltă de ne pune
    Sus, pe tronul îngeresc!

    Tu, Eleno!... dar, vai mie!
    Într-o noapte de urgie
    Cerul crud ne-a despărţit!
    Tu te-ai dus, te-ai dus, iubită...
    Fericirea-mi nesfârşită
    Într-o clipă s-a sfârşit!

    Aşa-i soarta! aşa-n lume
    Tot ce poartă-un dulce nume,
    Tot ce-i falnic şi frumos
    Curând trece, curând moare,
    Ca un cântec, ca o floare,
    Ca un fulger luminos!

    Steaua vine, steaua piere!
    Astfel dulcea-mi mângâiere
    A pierit de pe pământ;
    A pierit, s-a dus cu tine
    În locaşul de lumine...
    Şi eu plâng pe-al tău mormânt!

    Singur, singur cu-a mea jale,
    Rătăcit pe-a vieţii cale,
    Ca un orb nenorocit,
    Viaţa-mi scade, jalea-mi creşte,
    Ş-al meu dor în veci s-opreşte
    Pe mormântul tău iubit!

    Adio! pe-aceste maluri
    De-ale Bosforului valuri
    Îngânate lin, uşor,
    Te las, înger de iubire!
    Cu a vieţii-mi fericire,
    Cu-al meu suflet plin de dor!

    Vasile Alecsandri - Adio

    RăspundețiȘtergere
  7. Mihai Eminescu - Daca iubesti fara sa speri

    Dacă iubeşti fără să speri
    De-a fi iubit vrodată,
    Se-ntunecă de lungi păreri
    De rău viaţa toată.

    Şi-ţi lasă-n suflet un amar
    Şi în gândiri asemeni,
    Căci o iubire în zadar
    Cu moartea-i sor- de gemeni.

    Dar vindecarea la dureri
    În piept, în partea stângă-i,
    De-acolo trebuie să ceri
    Cuvinte să te mângăi.

    Acolo afli adăpost
    Oricâte se întâmple,
    Ca ş-un amor care-ar fi fost
    Viaţa ta o împle.

    Căci un luceafăr răsărit
    Din liniştea uitării
    Dă orizon nemărginit
    Singurătăţii mării.

    Şi ochiul tău întunecat
    Atunci îl împle plânsul,
    Iar ale vieţii valuri bat
    Călătorind spre dânsul.

    Şi dau cadenţe de nespus
    Durerii tale lunge,
    Pe când luceafărul e sus
    Ca să-l nu-l poţi ajunge.

    Zâmbeşte trist cu raze reci
    Speranţelor deşarte:
    În veci iubi-o-vei, în veci
    Va rămânea departe.

    Ş-a tale zile-or fi cum sunt,
    Pustii ca nişte stepe;
    Iar nopţile de-un farmec sfânt
    Ce nu-l mai poţi pricepe.

    RăspundețiȘtergere
  8. George Cosbuc 1866 - 1918











    Numai una - 1889 Balade si idile
    George Cosbuc - 1889 Balade si idile
    Pe umeri pletele-i curg rau -
    Mladie ca un spic de grau,
    Cu sortul negru prins in brau,
    O pierd din ochi de draga.
    Si cand o vad, inebunesc;
    Si cand n-o vad, ma-nbolnavesc,
    Iar cand merg altii de-o petesc,
    Vin popi de ma dezleaga.
    La vorba-n drum, trei ceasuri trec -
    Ea pleaca, eu ma fac ca plec,
    Dar stau acolo si-o petrec
    Cu ochii cit e zarea.
    Asa cum e saraca ea,
    As vrea s-o stiu nevasta mea,
    Dar oameni rai din lumea rea
    Imi tot inchid cararea.
    Si cite vorbe-mi aud eu!
    Toti fratii ma vorbesc de rau,
    Si tata-i suparat mereu,
    Iar mama la icoane
    Matanii bate, tine post;
    Ma blestema: -"De n-ai fi fost!
    Esti un netot! Ti-e capul prost
    Si-ti faci de cap, Ioane!"
    Imi fac de cap? Dar las' sa-mi fac!
    Cu traiul eu am sa ma-npac
    Si eu am sa traiesc sarac,
    Muncind batut de rele!
    La frati eu nu cer ajutor,
    Ca n-am ajuns la mila lor -
    Si fac ce vreau! Si n-am sa mor
    De grija sortii mele!
    Ma-ngroapa fratii mei de viu!
    Legat de dansa, eu sa stiu
    Ca am uratei drag sa-i fiu?
    Sa pot ce nu se poate?
    Dar cu pamantul ce sa faci?
    Si ce folos de boi si vaci?
    Nevasta daca nu ti-o placi,
    Le dai in trasnet toate!
    Ori este om, de sila cui
    Sa-mi placa tot ce-i place lui!
    Asa om nici vladica nu-i
    Si nu-i nici imparatul!
    Sa-mi cante lumea cate vrea,
    Mi-e draga una si-i a mea;
    Decat sa ma dezbar de ea,
    Mai bin-aprind tot satul!

    RăspundețiȘtergere
  9. E LANGA PLOPII FARA SOT...

    Pe lânga plopii fara sot
    Adesea am trecut;
    Ma cunosteau vecinii totii
    Tu nu m-ai cunoscut.

    La geamul tau ce stralucea
    Privii atât de des;
    O lume toata-ntelegea
    Tu nu m-ai înteles.

    De câte ori am asteptat
    O soapta de raspuns!
    O zi din viata sa-mi fi dat,
    O zi mi-era de-ajuns;

    O ora sa fi fost amici,
    Sa ne iubim cu dor,
    S-ascult de glasul gurii mici,
    O ora, si sa mor.

    Dându-mi din ochiul tau senin
    O raza dinadins,
    In calea timpilor ce vin
    O stea s-ar fi aprins;

    Ai fi trait în veci de veci
    Si rânduri de vieti,
    Cu ale tale brate reci
    Inmarmureai maret,

    Un chip de-a pururi adorat
    Cum nu mai au perechi
    Acele zâne ce strabat
    Din timpurile vechi.

    Caci te iubeam cu ochi pagâni
    Si plini de suferinti,
    Ce mi-i lasara din batrâni
    Parintii din parinti.

    Azi nici macar îmi pare rau
    Ca trec cu mult mai rar,
    Ca cu tristeta capul tau
    Se-ntoarce în zadar,

    Caci azi le semeni tuturor
    La umblet si la port,
    Si te privesc nepasator
    C-un rece ochi de mort.

    Tu trebuia sa te cuprinzi
    De acel farmec stânt,
    Si noaptea candela s-aprinzi
    Iubirii pe pamânt.

    (1883, 28 august / 9 septembrie

    RăspundețiȘtergere
  10. SI DACA
    Si daca ramuri bat în geam
    Si se cutremur plopii,
    E ca în minte sa te am
    Si-ncet sa te apropii.

    Si daca stele bat în lac
    Adâncu-i luminându-l,
    E ca durerea mea s-o-mpac
    Inseninându-mi gândul.

    Si daca norii desi se duc
    De iese-n luciu luna,
    E ca aminte sa-mi aduc
    De tine-ntotdeuna.

    RăspundețiȘtergere
  11. Dragostea este iluzia faptului ca omul nu traieste pe cont propriu!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ne deprindem cu dezamagirile, cum ne-am invatat cu apa pe care o bem si cu painea pe care o avem zilnic la masa!

    RăspundețiȘtergere
  13. Iti multumesc pentru postare! Este una dintre poeziile mele favorite.

    RăspundețiȘtergere
  14. se face prea lung carnatul de la comenturi faceti ceva ca se intinte prea mult, daca se poate

    RăspundețiȘtergere