"Adrian Păunescu - Scrisoare către urmaşii mei"

"Adrian Păunescu - Scrisoare către urmaşii mei"

"Mă adresez vouă, Ioana, Andrei şi Ana-Maria, (...) cu această scrisoare, ca să ştiţi ce e cu mine şi să nu vă surprindă nici una din nenorocirile care s-ar putea abate asupra mea. Trec prin momente grele de viaţă. (...) Voi împlini în curând, 67 de ani. Mă tem că am uitat să mă bucur de aniversarea zilei mele de naştere. (...) Vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice. Ştiţi prea bine că zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esenţiale. Concluzia nu e veselă. În orice caz, tratamentul pe care eu însumi simţeam că trebuie să mi-l aplic şi pe care, după aceste analize, mi-l confirmă şi medicii, mă obligă la retragere, discreţie, resemnare. (...) Scrisoarea mea către voi nu e o cedare, ci o alarmă. (...) Visul duşmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieşi din casă, cum aş fi putut până ieri. (...) Au fost nopţi şi zile în care mai aproape îmi era moartea decât viaţa. Totuşi, niciodată n-am fost atât de deprimat şi de însingurat ca în aceşti ultimi ani. (...) În ceea ce mă priveşte, nu cred că mai rezist".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu