Primele iubiri-Nicolae Labis

Primele iubiri-Nicolae Labis-Poezii

Mi-am taiat în suflet temple,
Chip cioplit s-asez în ele,
Cerbii mei au sa-l contemple
Adunati sub ploi de stele.

Brazii mei înalti si plopii
Sub poleiuri de zapada,
Înmultit în mii de copii,
Chipul tau au sa ti-l vada.

Iar izvorul înserarii
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetarii
De pe bolta fruntii tale.

Peste stânci mi s-or desprinde
Flacari verzi, când ai sa treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.

Daca alte lumi, plecata
Cu-ai tai pasi ai sa alinti,
Îti va fi si-atunci pastrata
Urma pasilor fierbinti.

Caci fosnindu-ti unduirea
Calma,-a palmelor subtiri,
Mi-a stins pâna si-amintirea
Trecatoarelor iubiri.

Doar o singura iubire
Lâng-a ta o mai pastrez -
Este prima mea iubire,
Ea mi-a dat în viata-un un crez.

Ea, al vietii mele soare,
Încalzi-va din senin
Toate cântecele care
Tie am sa ti le-nchin.

Mergeam tacuti alaturi, straini, odinioara
Si presimteam ca astazi voi fi îndragostit
De fata ta curata ca zorile de vara,
De parul tau de aur împletit.

Dar nu stiam ca nimeni n-are sa poata sterge
Vapaile din inimi, acest pojar nestins,
Ca pe carari de sticla alaturi ne vor merge
Ideile, îmbratisate strâns.

Ca prins de-o vraja noua si-atotcuprinzatoare
Voi parasi boema cu gustul ei amar,
Ca vinul, desi-mi place când scapara-n pahare,
Ma va-mbia din ce în ce mai rar.

Vazusem frumusetea privirilor semete,
Izvoare de lumina, de umbre si scântei,
Dar banuisem numai adânca frumusete
De dincolo de ochii mari si grei,

Ce mai târziu, prin lupte launtrice-am aflat-o
Si-o aflu-n întregime în fiecare zi
Iluminându-mi viata cu flacara-i curata
Fara de care n-as putea trai.

Steaua polara pe cer, departe,
În scurgerea timpului nu are moarte
Statornic arde în orice seara,
Capat de osie, steaua polara.
Stelele, luminile, roiuri astrale
Se-nvârt în jurul osiei sale.
Sobra-armonie pururea vie,
Nezdruncinata putere-n tarie.

Osie-a luminilor, daca te-ai rupt,
Lumile cad huruind dedesubt,
Ca-nvalmasite de tari alcooluri
Lumile cad fulgerate în goluri!
Îngrozitoare schimbare atunci:
Floarea vulcanilor creste din pungi,
Pale se sting ale luncilor flori,
Mori, vegetatie, suflete, mori.

Arde o stea între multele stele,
Arde pe ceruri si pe drapele,
Capat de osie - rosie stea -
Osia trece prin inima mea.
Lumea-mi se-nvârte pe osia dura
În anotimpuri de frig si caldura,
Si când furtunile ma bântuiesc,
Cerbii si vulturii mei o privesc.

Daca s-ar frânge osia mea,
Cerbii si vulturii mei ar zbura,
Spre alte lumi ar zbura si-ar tipa,
Daca s-ar frânge osia mea.
Ar navali pustiirea secreta,
Cântecu-ar prinde scrâsnet de creta,
Cerbii si vulturii mei ar zbura,
Daca s-ar frânge osia mea.

Osia mea-i doar o parte, stiu bine,
Osia mare trece prin mine,
Osia este numai o parte
Din marea osie, fara de moarte.
Osia mea nu se frânge nicicând,
Trece prin miezul acestui pamânt,
Pe ea, iubito, sunt lumile noastre,
Doua planete, margele albastre.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu