Legea privind regimul juridic al adoptiilor art 1 - 10

Legea privind regimul juridic al adoptiilor art 1 - 10

Art. 1.– Adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie între adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie între adoptat si rudele adoptatorului.
Art. 2. – Urmatoarele principii trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii adoptiei:
a) principiul interesului superior al copilului;
b) principiul cresterii si educarii copilului într-un mediu familial;
c) principiul continuitatii în educarea copilului, tinând seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica;
d) principiul informarii copilului si luarii în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta si gradul sau de maturitate;
e) principiul celeritatii în îndeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei.

Art. 3. – În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) adoptat – persoana care a fost sau urmeaza sa fie adoptata în conditiile prezentei legi;
b) adoptator – persoana care a adoptat sau doreste sa adopte, în conditiile prezentei legi;
c) adoptie interna – adoptia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât si adoptatul au domiciliul în România;
d) adoptie internationala – adoptie care, în conditiile prezentei legi, nu este adoptie interna;
e) atestat - documentul întocmit în conditiile prezentei legi, care face dovada capacitatii de a adopta rezultata din îndeplinirea garantiilor morale si conditiilor materiale necesare dezvoltarii depline si armonioase a personalitatii copilului;
f) Conventia de la Haga – Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii în materia adoptiei internationale, încheiata la Haga la 29mai 1993 si ratificata de România prin Legea nr. 84/1994, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994;
g) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate deplina de exercitiu, în conditiile legii;
h) Directia – Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, institutie publica, cu personalitate juridica înfiintata în subordinea consiliilor judetene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, în conditiile legii;
i) familie adoptatoare – sotul si sotia care au adoptat sau doresc sa adopte, în conditiile prezentei legi;
j) familie – parinti si copiii aflati în întretinerea acestora;
k) familie extinsa –parintii, copilul si rudele firesti ale acestuia, pâna la gradul IV inclusiv;
l) familie substitutiva – persoanele, altele decât cele care apartin familiei extinse care, în conditiile legii, asigura cresterea si îngrijirea copilului;
m) Oficiu - organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, înfiintat prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adoptii, cu atributii de supraveghere si coordonare a activitatilor referitoare la adoptie;
n) parinte firesc - persoana fata de care copilul are stabilita filiatia fireasca, în conditiile legii;
o) planul individualizat de protectie – documentul prin care se realizeaza planificarea serviciilor, prestatiilor si masurilor de protectie speciala a copilului, pe baza evaluarii psiho-sociale a acestuia si a familiei sale, în vederea integrarii copilului care a fost separat de familia sa, într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;
p) stat primitor - statul în care domiciliaza adoptatorul sau familia adoptatoare în cazul adoptiei internationale si în care se deplaseaza adoptatul în urma încuviintarii adoptiei.
Art. 4. – Pe tot parcursul procedurii de adoptie, Directia, în a carei raza teritoriala domiciliaza copilul, este obligata sa ofere copilului informatii si explicatii clare si complete, potrivit vârstei si gradului sau de maturitate, referitoare la etapele si durata procesului de adoptie, la efectele acesteia, precum si la adoptator sau familia adoptatoare si rudele acestora.
Art. 5. – (1) Adoptia se încheie numai daca aceasta este în interesul superior al copilului.
(2) Copilul poate fi adoptat pâna la împlinirea vârstei majoratului civil.
(3) Persoana majora poate fi adoptata numai daca adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minoritatii sale.
Art. 6. – (1) În cadrul procedurii de adoptie, se iau masurile necesare pentru ca fratii sa fie încredintati împreuna.
(2) Încredintarea separata a fratilor în vederea adoptiei, precum si adoptia acestora de catre persoane sau familii diferite se poate face numai daca acest lucru este în interesul lor superior.
Art. 7. – (1) Copilul, respectiv majorul avut în vedere de art. 5 alin.(3) nu poate fi adoptat de mai multi adoptatori, nici simultan, nici succesiv.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin.(1), poate fi încuviintata, dupa caz, adoptia simultana sau adoptii succesive, atunci când adoptatorii sunt sot si sotie.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin.(1) si (2), poate fi încuviintata o noua adoptie atunci când:
a) adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat; în acest caz, adoptia anterioara se considera desfacuta pe data ramânerii irevocabile a hotarârii judecatoresti de încuviintare a noii adoptii;
b) adoptia anterioara a încetat din orice alt motiv.
Art. 8. – (1) Adoptia între frati este interzisa.
(2) Adoptia a doi soti sau fosti soti de catre acelasi adoptator sau familie adoptatoare, precum si adoptia între soti sau fosti soti este interzisa.
(3) Persoanele cu boli psihice si handicap mintal nu pot adopta.
Art. 9. – (1) Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplina de exercitiu si care sunt cu cel putin 18 ani mai în vârsta decât cel pe care doresc sa-l adopte.
(2) Pentru motive temeinice, instanta judecatoreasca poate încuviinta adoptia chiar daca diferenta de vârsta dintre adoptat si adoptatori este mai mica de 18 ani, dar în nici o situatie, mai putin de15 ani.
Art. 10. – (1) Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie sa îndeplineasca garantiile morale si conditiile materiale necesare dezvoltarii depline si armonioase a personalitatii copilului.
(2) Îndeplinirea garantiilor si conditiilor prevazute la alin. (1) se atesta de catre autoritatile competente, potrivit prevederilor prezentei legi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu