Nicolae Labis - 100

Nicolae Labis - 100

În orasul dintre munti -
Ca stirbite stalagmite -
La un an dupa razboi,
Casele rânjeau ranite.

Toamna muntii-nvinetea,
Sevele-nghetau în plante,
Bruma cobora în zori
Peste baligi, diamante.

Douazeci si trei august
Prima-i pomenire vie
Si-a adus-o printre plopi
Mari, de toamna timpurie.

În orasul dintre munti,
Oamenii nu pricepura
Cât de mare-i acea zi
Învalita-n ploaie sura.

Prin noroiul de pe strazi
Defilau numai o suta,
Doar o suta de barbati -
Sub a vântului voluta,
Steagul rosu vuvuia
Printre casele sarace,
Precum flamurile mari
Ale armiilor face.

La feresti se închinau
Babele ca-n cimitire,
Altii clatinau din cap
Parca a nedumerire,
Altii presimteau sub cer
O schimbare nevazuta,
Si prin ploaie defilau
Cei o suta, cei o suta.

Trec o suta prin ruini,
(Azi sunt parcuri si sunt case)
Trec o suta, câinii bat,
(Azi, motoare zgomotoase)
Trec o suta cadentat,
Stropi de glod pe strai s-anina,
Trec o suta, nouri cresc,
Dar sub nouri e lumina.

Trec o suta - ochi fierbinti,
Buze strânse-nvinetite,
(Pâna azi cazura multi
Ori sub ploi, ori sub cutite).
Trec o suta pe asfalt -
Sfichiuiti de ude ramuri -
(Pâna azi crescura multi
Din acei ce-au stat la geamuri).

În orasul dintre munti,
Ca o apa-n soare suie
Oamenii pe strâmbe strazi,
Si-n stindarde vântul vuie.
Ca o inima pulsând,
În multimea desfacuta
Se aud sonor pasind
Cei o suta, cei o suta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu