Lucian Blaga - Catrenele fetei frumoase

Lucian Blaga - Catrenele fetei frumoase
I
Deoarece soarele nu poate sa apuna
far’ de a-si întoarce privirea dupa fecioarele
cetatii, ma-ntreb:
de ce-as fi altfel decât soarele?

II
O fata frumoasa e
o fereastra deschisa spre paradis.
Mai verosimil decât adevarul
e câteodata un vis.

III
O fata frumoasa e
lutul ce-si umple tiparele,
desavârsindu-se pe-o treapta,
unde povestile asteapta.

IV
Ce umbra curata
arunca-n lumina o fata!
E aproape ca nimicul,
singurul lucru fara de pata.

V
O fata frumoasa e
a traiului ceriste,
cerul cerului,
podoaba inelului.

VI
Frumsete din frumsete te-ai ivit
întruchipata fara veste,
cum "într-o mie si una de nopti"
povestea naste din poveste.

VII
O fata frumoasa e
o închipuire ca fumul,
de ale carei talpi, când umbla,
s-ar atârna tarna si drumul.

VIII
O fata frumoasa e
mirajul din zariste,
aurul graiului,
lacrima raiului.

IX
O fata frumoasa e
cum ne-o arata soarele:
pe cale veche o minune noua,
curcubeul ce sare din roua.

X
Tu, fata frumoasa, vei ramânea
tarâmului nostru o prelungire
de vis, iar printre legende
singura adevarata amintire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu