Lucian Blaga - Catrenele dragostei

Lucian Blaga - Catrenele dragostei

Draga-mi este dragostea
bântuita de sprâncene,
de sprâncene pamântene,
lungi, piezis-rasaritene.

Draga-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poarta-n ea
moarte-ades si-ades un leac.

Spune-se ca-n holda coapta
macul îl dezbraci c-o soapta.
Draga-mi este dragostea
care zice: nu si da.

Draga-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mica pe cât lacrima.

Draga-mi este dragostea
care face stea si stea
din pamânturile noastre -
prin poienile albastre.

Sângele îsi stie visul.
Draga-mi este dragostea
cu-naltimile si-abisul
si cu ce mai are-n ea.

Draga-mi este dragostea -
locului nu pot s-o tin,
caci frumsetea ei dispare
în frumsetile-i ce vin.

Draga-mi este dragostea,
draga uneori furtuna
si-un pacat pe care-l arde
pe la miezul noptii luna.

Din aleanul trupului
sufletul se naste.
Draga-mi este dragostea
ce de ani ma paste.

Dragostea ne-o tina zeii,
sa ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului,
firele destinului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu