George Calinescu - O, tu, cu ochi albastri

George Calinescu - O, tu, cu ochi albastri

O, tu, cu ochi albastri, cât de frumoasa esti!
Asa desigur sunt fapturile ceresti,
Pe care le vedeam, copil, întraripate,
Cu câte-un crin în mâna si pletele pe spate.
Când te cuprind de mijloc îmi pare ca e vis,
Ca mi-a picat un înger de sus, din paradis.
Cu mare sfiiciune pe-obrazul tau pun gura,
Gustându-i ametit aroma si caldura.
De ma pecetluiesti buza-ti trandafirie,
Ma simt înviorat ca de-o eucaristie,
Ma-ntreb de-i cu putinta ca tu sa ma iubesti.
O, tu, cu ochi albastri, cât de frumoasa esti!

Mângâie-ma cu mâna ta cea copilareasca,
Îneaca-ma cu coama ta supraomeneasca,
Ce cade ca o creanga pletoasa si divina,
Cu miros de cinam si frunze de lumina.
Fa-mi cerc de dupa gât cu bratul tau subtire,
Asa cum se cuvine smeritului tau mire,
Si lasa-te usoara când cu un salt vânjos
Te duc în patul biblic de cedru si-abanos,
Neprihanita, goala, zvâcnind fara vesmânt
Sa dormi cu mine noaptea în sfânt asezamânt.
În raiul tau suav ma-mbii si ma sfintesti,
O, tu, cu ochi albastri, cât de frumoasa esti!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu