Semnul Koplik

Semnul Koplik, modificare caracteristica rujeolei în aceasta perioada; este constituit din cateva (uneori numeroase) micropapule albe sau de culoare albastru deschis, izolate sau în mici grupuri, asezate pe o zona rosie, cu un diametru de câtiva milimetri. Aceste micropapule sunt situate pe mucoasa jugala, lânga ultimii molari, mai rar pe gingii, în santul jugomaxilar si exceptional în alte parti (mucoasa nazala). Ele au fost comparate cu grauntele de gris sau cu mici stropituri de var, presarate pe o suprafata congestionata. Aceste puncte reliefate se datoresc unor îngrosari epiteliale, fiind destul de aderente de mucoasa.
Semnul Koplik apare din perioada de invazie, de obicei in a 2-a zi si persista câteva zile, cuprinzând si 2-3 zile din perioada eruptiva, apoi dispar începând cu punctele albicioase, care lasa în loc un punct  hemoragic pe o areola congestiva (,,rest de Koplik”). Semnul Koplik are o mare valoare în diagnosticul precoce al rujeolei, putând fi considerat chiar patognomonic pentru aceasta boala. Ganglionii limfatici, mai ales cei cervicali, sunt usor mariti.
b.)Perioada eruptiva. Febra, care la sfârsitul perioadei de invazie avusese o tendinta de scadere, creste din nou si mai mult, realizând astfelo curba febrila cu aspect difazic, asemanatoare cu aceea din alte boli virale (gripa, poliomelita).
Simptome generale si nervoase- indispozitie, agitatie, insomnie, chiar delir, se accentueaza. Eruptia apare concomitent cu aceasta exacerbare a simtomatologiei generale.
Eruptia rujeolica apare, de obicei, în cursul noptii, astfel încât este descoperita dimineata. Primele pete apar înapoia urechilor si pe ceafa, pe frunte si obraji, coborând spre gât. A 2-a zi, eruptia se extinde pe torace si pe padacina membrelor, pentru ca in a 3-a zi, sa cuprinda în întregime trunchiul si extremitatile membrelor. Eruptia are deci un caracter descendent si centrifug, generalizarea fiind desavârsita de obicei în a 3-a zi. Uneori, eruptia ,,iese” mai greu, generalizându-se în 4-5 zile .
Eruptia rujeolica este constituita din macule congestive (dispar la presiune), de culoare roz, la început mici ( diamedrul de câtiva mm) putând ramane ca atare (eruptie micromaculoasa) sau crescând în suprafata ( de 1-3 cm în diametru ), cu margini neregulate, sau usor dintate ( eruptia macromaculoasa).
Petele usor reliefate si catifelate la pipait sunt isolate, dar de obicei confluiaza, lasând pe alocuri portiuni de piele sanatoasa, ca niste insule cu contur neregulat. Acest aspect este vizibil mai ales pe fese, unde eruptia este mai putin accentuata, chiar în cazul unei eruptii intens confluiente. În general, pielea capata un aspect patat, ca si cum ar fi stropita cu o culoare rosie. Eruptia poate fi usor pruriginoasa.
Dupa 2-3 zile, elementele eruptive palesc si dispar, în ordinea în care au aparut, lasând in urma lor, timp de câteva zile, pete galbui- cafenii, cu valoare diagnostica retrospectiva. Acest aspect residual este mai intens, când eruptia a fost hemoragica, (mult pigment sanguine extravazat). De obicei, urmeaza o descuamatie fina, furfuracee.
c) Perioada posteruptiva (convalescenta). În rujeola necomplicata, temperatura revine la normal, odata cu palirea si stergerea elementelor eruptive, iar bolnavul îsi recapata treptat starea anterioara. În aceasta perioada, convalescentul este expus la variate complicatii bacteriene.
Evolutia rujeolei este de obicei benigna, decurgând fara, sau cu putine complicatii, mai ales la copii în stare de nutritie normala si în conditii de buna îngrijire.
În epidemii mari, mai ales în regiunile cu populatie subnutrita si cu rezistenta scazuta, rujeola se îndrateste de complicatii.
Complicatii mai frecvente, la copii sub 2 ani, la rahitici, la distrofici, sau la cei cu focare infectioase preexistente, apar nu numai în cursul bolii, dar deseori catre sfârsitul acesteia si în convalescenta.
Peste 90% din cazurile mortale de rujeola sunt datorate complicatiilor. Etiopatogenia complicatiilor este complexa, contribuind îndeosebi la scaderea rezistentei generale (anergia rujeotica) si a celei locale (mucoasa respirator si a cavitatilor adiacente respiratorii- urechea medie, sinusuri), prin leziunile inflamatorii provocate de virusul rujeolic. Se deschid, astfel numeroase porti de intrare pentru suprainfectii bacteriene. Majoritatea complicatiilor sunt deci bacteriene, survenind pe un teren preparat de actiunea virusului rujeolic. Ele pot fi favorizate de factori de mediu externi (spitalizare în saloane commune, îngrijiri insuficiente). Unele complicatii sunt determinate chiar de virusul rujeolic (laringita, pneumonia interstitiala, encefalita.
Complicatii ale aparatului respirator. Aparatul respirator prezinta cele mai frecvente complicatii in rujeola:
1. Pneumonia interstitiala rujeolica poate fi pusa în evidenta chiar din perioada prodromala. Acesta pneumonie este de o deosebita gravitate la copii sub 2 ani, când se prezinta sub forma difuza si bilaterala, cu simtome functionale severe (dispnee si cianoza ) si evolutie grava.
2. Pneumonia cu celule gigante este severa. Apare, de asemenea, la copii cu imunitate alterata, prin tratamente prelungite cu imunosupresive, sau la suferinzi de leucoze.
3. Pneumonia si bronchopneumonia prin suprainfectie bacteriana (stafilococ, pneumococ, bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri). Deseori, au un caracter trenant, probabil din cauza componentei virale subdiacente; cel mai adesea sunt pneumonii mixte.
4. Abcesul pulmonar si pleurezia purulenta pot sa apara uneori.
5. Bronsita capilara (“catarul sufocant”), manifestate cu dispnee, cianoza si evoluând de obicei spre moarte, apare la copii mici.
6.Crupul rujeolic poate fi adesea mixt, prin suprainfectie bacteriana.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu