Yoga Renuntarii si Eliberarii

Yoga Renuntarii si Eliberarii
Arjuna a spus:
1. Vreau sa cunosc, o Hrishikesha, o tu cel cu bratul mare, învingator [al demonului] Keshi, ce este renuntarea si lepadarea, pe fiecare în parte.

Bhagavat a spus:
2. Poetii stiu ca renuntarea e parasirea faptelor nascute din dorinta si clarvazatorii spun ca lepadarea este parasirea tuturor fructelor faptelor.
3. „Trebuie lepadata ca un pacat”, asa spun unii întelepti despre fapta; „sacrificiul, dania si asceza sunt fapta care nu trebuie parasita”, spun altii.
4. Asculta parerea mea cea adevarata despre lepadare, o cel mai bun dintre Bharata, o tu cel [ca un] tigru [printre] oameni; lepadarea este stiuta ca fiind de trei feluri:
5. Sacrificiul, dania si asceza sunt fapta care nu trebuie lepadata; ele trebuie îndeplinite; sacrificiul, dania si asceza sunt mijloace de purificare a celor întelepti.
6. Aceste fapte trebuie îndeplinite, lepadând legatura fata de fructele [lor]; aceasta este, o fiu al lui Pritha, parerea mea cea suprema.
7. Renuntarea la fapta rânduita nu este cuvenita; lepadarea acesteia din cauza tulburarii mintii este stiuta ca tine de tamas.
8. Daca de frica chinurilor trupesti, s-ar lepada fapta, spunându-se „este durere”, s-ar savârsi o lepadare ce tine de rajas; nu astfel se dobândeste fructul lepadarii.
9. Daca fapta rânduita, o Arjuna, se îndeplineste spunându-se „trebuie facuta”, lepadând înlantuirea [fata de ea], precum si de fructul [ei], aceasta lepadare este socotita ca tine de sattva.
10. Cel care s-a lepadat, patruns de sattva, acel întelept care a taiat îndoiala, nu uraste fapta care nu-i pe plac si nu se leapada de fapta care-i pe plac.
11. Însa cel ce poarta trup nu poate sa se lepede de toate faptele; cel care se leapada de fructul faptelor, numai aceluia i se spune ca se leapada.
12. Nedorit, dorit si amestecat, [asa] este [ân lumea de] dincolo întreitul fruct al faptelor pentru cei care nu se leapada; însa niciodata pentru cei care renunta.
13. Afla de la mine, o tu cel cu bratul mare, cele cinci cauze care duc la îndeplinirea tuturor faptelor, precum sunt spuse în învatatura Samkhya:
14. Temelia , faptuitorul, fiecare instrument  în parte, cu diversele activitati speciale, si ceea ce-i divin  al cincilea.
15. La orice fapta la care trece omul cu trupul, cu cuvântul sau cu gândul, fie ea cuvenita sau necuvenita, cauzele ei sunt acestea cinci.
16. Asa fiind, cel care, din cauza mintii sale necoapte, vede în Sine singurul faptuitor, acest om greu la minte nu vede.
17. Cel a carui gândire nu este stapânita de egoism, a carui minte nu se întineaza, ucigându-i chiar pe toti acesti oameni, el [totusi] nu ucide si nu este înlantuit.
18. Cunoasterea, obiectul Cunoasterii si cel care cunoaste sunt cele trei imbolduri la fapta; instrumentul, obiectul si faptuitorul sunt cele trei parti ale faptuirii.
19. Cunoasterea, fapta si faptuitorul sunt de trei feluri, împartite dupa [cele trei] Tendinte - asa se spune în învatatura despre cele trei Tendinte; asculta cum sunt acestea cu adevarat:
20. Cunoasterea prin care vezi în toate fiintele o singura existenta neclintita, neâmpartita în [cele] ce-s împartite - sa stii, ea tine de sattva.
21. Cunoasterea care prin separare vede în toate fiintele existente deosebite, de diferite feluri - acea Cunoastere, sa stii, tine de rajas.
22. Despre [cunoasterea] care este legata de un singur efect ca si cum ar fi totul, lipsita de temei, lipsita de adevarul lucrurilor si strâmta - despre ea se spune ca tine de tamas.
23. Fapta rânduita, lipsita de înlantuire, împlinita fara dorinta sau ura de cel care nu-i doreste fructul - se spune ca tine de sattva.
24. Însa despre fapta care este îndeplinita cu multa stradanie de cel care nazuieste la obiectul dorintei sau cu egoism - se spune ca tine de rajas.
25. Faptei care din cauza tulburarii mintii nu tine seama de urmari, pierderi, vatamare si de ce-i cu putinta - i se spune ca tine de tamas.
26. Faptuitorului eliberat de înlantuire, care nu spune „eu”, plin de staruinta si hotarire, acelasi în reusita si nereusita - i se spune ca tine de sattva.
27. Faptuitorul care nazuieste spre fructul actiunilor, patimas, violent din fire, impur, stapânit de bucurie si întristare - este stiut ca tine de rajas.
28. Faptuitorului cu mintea împrastiata, necioplita, vanitos, prefacut, necinstit, lasator, descumpanit si nehotarit - i se spune ca tine de tamas.
29. Asculta, o Dhananjaya, întreita împartire a mintii si a staruintii [facuta] dupa [cele trei] Tendinte, pe care ti-o dezvalui în întregime si pentru fiecare în parte:
30. Mintea care cunoaste ce-i activitatea si inactivitatea, ce trebuie si ce nu trebuie infaptuit, frica si lipsa fricii, înlantuirea si eliberarea - acea [minte], o fiu al lui Pritha, tine de sattva.
31. Mintea care nu-si da seama de ce-i Lege si nelege, de ce trebuie si nu trebuie facut, aceasta întelegere, o fiu al lui Pritha, tine de rajas.
32. Cea care, învaluita în întunecime, socoteste nelegiuirea drept Lege, si toate lucrurile pe de-a-ndoaselea - acea minte, o fiu al lui Pritha, tine de tamas.
33. Staruinta care, prin yoga statornica, înfrâneaza simtul intern, suflurile vitale si simturile - acea staruinta tine de sattva.
34. Staruinta, o Arjuna, cu care cel ce urmareste fructul [faptelor] pastreaza dupa împrejurare [si] Legea si obiectele placerilor - acea [staruinta], o fiu al lui Pritha, tine de rajas.
35. Staruinta cu care cel greu de minte, care nu leapada somnul, frica, întristarea, descumpanirea si mândria  - acea [staruinta], o fiu al lui Pritha, tine de tamas.
36. Acum asculta de la mine, o tu [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata, despre întreita fericire de care [omul] se bucura prin exercitiu repetat si în care ajunge la capatul durerii,
37. Cea care la început este ca otrava, la sfârsit ca nectarul nemuririi (amrita), care se naste din lumina Cunoasterii Sinelui - ei i se spune ca tine de sattva.
38. Fericirii [nascute] din contactul simturilor cu obiectul lor, care la început este ca nectarul nemuririi (amrta), iar la sfârsit ca otrava - i se spune ca tine de rajas.
39. Fericirii care de la început si pina la urma este o tulburare a Sinelui, nascuta din somn, delasare si nepasare - i se spune ca tine de tamas.
40. Nu exista pe pamânt sau în cer, printre zei, vreo faptura care sa fie eliberata de aceste trei Tendinte nascute din Natura.
41. Pentru brahmani, kshatriya, vaishya si shudra, datoriile, o tu care-ti distrugi dusmanii, sunt împartite dupa Tendintele nascute din firea fiecaruia.
42. Linistea, stapânirea de sine, asceza, puritatea, rabdarea, dreapta purtare, Cunoasterea, întelegerea si credinta - aceasta-i datoria brahmanului, nascuta în firea lui.
43. Barbatia, forta, neclintirea si îndemânarea, ca si nedarea înapoi în lupta, daruirea, faptul de a fi rege - aceasta-i datoria unui kshatriya, nascuta în firea lui.
44. Munca ogoarelor, cresterea vitelor si negotul - iata datoria unui vaishya, nascuta în firea lui; datoria unui shudra nascuta în firea lui, este de a-i sluji [pe ceilalti].
45. Îndragindu-si propria sa datorie, omul îsi atinge desavârsirea. Afla cum îsi dobândeste desavârsirea cel care îsi îndrageste propria sa datorie:
46. Cinstind prin ofranda faptelor sale proprii pe Cel de la care au pornit toate, de catre care acest Tot a fost desfasurat, omul dobândeste desavârsirea.
47. Mai buna este Legea proprie (svadharma), [desi] imperfecta decât o lege straina corect îndeplinita; înfaptuind ceea ce tine de firea lui, [omul] nu-si atrage pacatul.
48. Nu trebuie sa te lepezi, o fiu al lui Kunti, de fapta cu care te-ai nascut , fie ea cu pacat; orice fapta la care ai trece este învaluita de pacat, precum focul de fum.
49. Cel cu mintea desprinsa, oricând stapân pe sine, pe care l-a parasit dorinta, ajunge prin asceza la suprema desavârsire a nefaptuirii.
50. O fiu al lui Kunti, afla de la mine, pe scurt, suprema treapta a Cunoasterii: cum dobândind desavârsirea, îl dobândesti si pe Brahman.
51. Cel înzestrat cu o minte limpede si cu staruinta, care se înfrineaza lepadându-se de sunet si de celelalte obiecte ale simturilor, care renunta la patima si ura,
52. Cel care sta într-un loc singuratic, manâca putin, îsi stapâneste cuvântul, trupul si mintea, mereu absorbit în concentratia yoga, patruns de renuntare,
53. Lepadându-se de egoism, violenta, mândrie, dorinta si ura, de bunuri lumesti, cel lipsit de [gândul] „al meu” linistit, el poate sa ajunga una cu Brahman.
54. Ajuns una cu Brahman, cu Sinele iluminat, nu se întristeaza si nu doreste, acelasi cu toate fiintele, dobândeste suprema daruire catre mine.
55. Prin daruire ma recunoaste ce si cum sunt într-adevar; cunoscându-ma cum sunt într-adevar, intra atunci de îndata în mine.
56. Oricare ar fi faptele pe care le-ar savârsi, oricând, luând sprijin în mine, dobândeste, prin îndurarea mea, tarâmul cel vesnic si neclintit.
57. Lepadând în gând toate faptele în mine, avându-ma ca ultim scop, luând sprijin în yoga cunoasterii, fii mereu cu gândul la mine!
58. Cu mintea la mine, vei trece, prin îndurarea mea, peste toate impasurile; daca însa, din cauza egoismului, nu vei asculta [povata mea], te vei pierde.
59. Daca sprijinindu-te [doar] pe egoismul tau, gândesti „nu voi lupta”, zadarnica îti este hotarirea; Natura ta te va sili.
60. Etti legat de fapta nascuta din firea ta, o fiu al lui Kunti; ceea ce, din cauza tulburarii mintii, nu doresti sa faptuiesti, vei faptui silit.
61. Stapânul Divin sta în lacasul din inima tuturor fiintelor, o Arjuna, si misca prin magia lui toate fiintele [ca] trase de sfori.
62. La el sa cauti adapost, cu toata fiinta ta, o Bharata. Prin îndurarea lui vei dobândi linistea suprema, locul cel vesnic.
63. Astfel, ti-am împartasit Cunoasterea, care-i mai tainica decât [orice] taina; cercetând-o pe de-a întregul, fa cum vrei!
64. Asculta, înca o data, supremul meu cuvânt, cel mai tainic dintre toate; mi-esti foarte drag, si-ti voi spune ce-ti e spre bine.
65. Fii cu mintea la mine, daruit mie, sacrifica-mi mie, cinsteste-ma pe mine; la mine vei veni, da, ti-o fagaduiesc, mi-esti drag.
66. Lepadând toate Legile, vino la mine, singur adapost; de toate pacatele eu te voi mântui; lasa întristarea!
67. Acest [cuvânt] nu trebuie împartasit vreodata celui care nu e ascet, nu-i daruit, care nu-i în ascultare, care cârteste împotriva-mi.
68. Cel care va spune aceasta suprema taina celor daruiti mie, facându-mi suprema daruire, acela, neândoios, va veni la mine.
69. Nimeni printre oameni, decât acesta, nu va îndeplini ceva mai placut mie, si nu-i altul decât acesta mai drag mie pe pamânt.
70. Si cel care va cerceta acest dialog despre Lege, dintre noi doi, acela, socot, ma va adora prin sacrificiul Cunoasterii.
71. Oricare om l-ar asculta cu credinta si fara sa cârteasca împotriva-i, ar dobândi, mântuit, lumile minunate ale celor cu fapte merituoase.
72. Ai ascultat aceasta cu gândul atintit, o fiu al lui Pritha? Tulburarea prin necunoastere ti-a pierit, o Dhananjaya?

Arjuna a spus:
73. Pierita e tulburarea mintii si [re]capatata aducerea aminte , prin îndurarea ta, o Achyuta! Sânt în picioare!  Dusa-i îndoiala! Îti voi îndeplini spusa!

Sanjaya a spus:
74. Astfel ascultam dialogul cel uluitor, care-ti ridica parul, [dialogul] lui Vasudeva cu fiul lui Pritha, cel cu sufletul mare.
75. Din îndurarea lui Vyasa, aceasta taina suprema, yoga, am auzit-o de-a dreptul de la Krishna, Stapânul Divin peste yoga, care o rostea el însusi.
76. Gândindu-ma si iarasi gândindu-ma, o rege, la acest uluitor si sacru dialog al lui Keshava cu Arjuna, ma bucur si iarasi ma bucur.
77. Gândindu-ma si iarasi gândindu-ma la forma lui Hari ce întrece uluirea, ma mir, ma bucur si iarasi ma bucur.
78. Oriunde se alfa Krishna, Stapânul Divin peste yoga, oriunde se afla fiul lui Pritha purtând arcul, acolo se afla si maretie si biruinta si viata plina si cârmuire bine statornicita. Aceasta este credinta mea!

Sfârsit

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu