Bhagavad - Gita - Yoga Renuntarii

Bhagavad - Gita - Yoga Renuntarii
Arjuna a spus:
1. Krishna, tu lauzi renuntarea la fapta, si totodata si yoga; spune-mi în mod deslusit care din ele este mai buna.
Bhagavat a spus:
2. Renuntarea si yoga faptei duc ambele la binele suprem . Dântre ele doua, yoga faptei este mai presus decât renuntarea la fapta.
3. Trebuie recunoscut ca ascet-pentru-totdeauna cel care nu uraste si nu doreste; cel care a trecut dincolo de dualitate, o tu cel cu bratul mare, se elibereaza usor de legaturi.

4. Numai cei putini la minte, nu si înteleptii, vorbesc despre Samkhya si Yoga ca despre lucruri deosebite; cel care o urmeaza doar pe una obtine totodata fructul amindurora.
5. Starea care se dobândeste prin Samkhya se dobândeste si prin Yoga; cel care vede ca Samkhya si Yoga sunt una, acela vede.
6. Renuntarea, o tu cel cu bratul mare, se dobândeste cu greu fara yoga; ascetul cufundat în [meditatia] Yoga ajunge fara zabava la Brahman.
7. Cel unit în yoga, cu trupul purificat, cu trupul învins, cu simturile învinse, al carui Sine este Sinele tuturor fiintelor, chiar daca faptuieste, el nu este intinat.
8. „Nu eu faptuiesc ceva”, asa gândeste cel concentrat care cunoaste adevarul, atunci când vede, aude, atinge, miroase, maninca, merge, doarme, respira,
9. Vorbeste, da drumul, prinde, inchide si deschide pleoapele; el zice: „simturile actioneaza în obiectele lor”.
10. Cel care faptuieste daruindu-i lui Brahman toate faptele, parasind orice legatura, de el nu se prinde pacatul, precum apa de frunzele lotusului.
11. Yoghinii savirsesc fapte cu trupul, cu simtul intern, cu mintea si chiar numai cu simturile, parasind [orice] legatura pentru purificarea Sinelui.
12. Cel unit [ân yoga], parasind fructul faptelor, dobândeste pacea suprema; cel neunit, legat de fruct, se înlantuie prin actiunea dorintei.
13. Renuntind cu mintea la toate faptele, cel întrupat sta fericit si stapân în cetatea cu noua porti , fara sa faptuiasca si fara sa provoace fapte.
14. Nici starea de faptuitor si nici faptele nu le creeaza Stapânul Cel Omniprezent, si nici legatura faptei cu fructul sau; Natura  e cea care pune [totul] în miscare.
15. Cel Omniprezent nu-si insuseste nici pacatul, nici fapta buna a cuiva; Cunoasterea este învaluita de necunoastere; prin ea li se tulbura mintea creaturilor.
16. Însa celor carora necunoasterea le este distrusa de Cunoasterea Sinelui, Cunoasterea le ilumineaza, asemenea soarelui, pe Cel Suprem.
17. Cei care-L poarta în minte, care se identifica cu El, care iau sprijin în El, care-L au drept ultim scop, scapa de noi reintoarceri, se scutura dintr-odata de pacatele lor.
18. Înteleptii  privesc la fel la un brahman plin de stiinta si virtute morala, la un bou, la un elefant, la un ciine sau la un mâncator de câini .
19. Creatia a fost învinsa  în aceasta lume de cei cu mintea egala; Brahman este fara pata, mereu acelasi; de aceea stau ei în Brahman.
20. Cel care sta în Brahman, care cunoaste pe Brahman, cu mintea neclintita, netulburat, nu se bucura de ce-i placut, nu se sperie de ce-i neplacut.
21. Cu Sinele desprins de contactele exterioare, gaseste în Sinele lui fericirea. Cu Sinele unit cu Brahman prin yoga, el capata fericirea nepieritoare.
22. Bucuriile nascute din contactul [simturilor] sunt matca durerii. Ele au un început si un sfârsit, o fiu al lui Kunti; înteleptul nu afla bucurii în ele.
23. Cel care poate în acesta lume, înainte de a se elibera de trup, sa-si stapâneasca zbuciumul nascut din dragoste si ura, acel om este unit si fericit.
24. Numai cel care are fericirea launtrica, bucuria launtrica, precum si lumina launtrica, acel yoghin devenit [una cu] Brahman, ajunge la stingerea în Brahman (brahmanirvana).
25. Dobindesc stingerea în Brahman, Rishii  cu pacatele sterse, cu îndoiala taiata, stapâni pe ei, bucurosi de binele tuturor fiintelor.
26. Pentru ascetii eliberati de dragoste si ura, cu mintea stapânita, cunoscatori ai Sinelui, stingerea în Brahman exista [pretutindeni] în jurul [lor].
27. Indepartind contactele exterioare, cu privirea [atintita] numai între [cele doua] sprincene, egalizind suflul inspirator (prana) cu suflul expirator (apana) care trec prin nas.
28. Ascetul cu mintea, simtul intern si simturile stapânite, care are drept ultim scop eliberarea, lipsit de dorinta, frica si mila, numai acela este eliberat pentru totdeauna.
29. Cunoscându-ma pe mine ca cel care are parte de sacrificiu si asceza, ca Marele Stapân Divin (Maheshvara) al întregului Univers, prieten al tuturor fiintelor, el ajunge la pace.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu