BHAGAVAD-GITA - Yoga Discriminarii

BHAGAVAD-GITA - Yoga Discriminarii
Yoga Discriminarii
Sanjaya a spus:
1. Acestuia cuprins de mila, cu ochii tulburati si plini de lacrimi, descumpanit, Madhusudana îi spuse aceste vorbe:
Bhagavat a spus:
2. De unde aceasta disperare ce te cuprinde în clipa încercarii, o Arjuna, demna doar de unul ce nu-i nobil, care nu-ti deschide cerul si îti strica faima?
3. Fii fara slabiciune, fiul al lui Pritha, aceasta nu ti se potriveste; gonind din inima josnica slabiciune, ridica-te, o tu care-ti distrugi dusmanii.

Arjuna a spus:
4. Cum voi trage cu sageata, o Madhusudana, în lupta cu Bhishma si Drona cei demni de adorare, o tu care-ti învingi dusmanii?
5. Mai bine sa traiesc cersind în lume, decât sa-i ucid pe marii mei învatatori; ucigându-i pe învatatori, chiar când râvnesc la bogatie, as avea parte de hrana patata cu sânge.
6. Nu stiu ce [ar fi] mai bine pentru noi, daca am învinge sau daca am fi învinsi; iata-i stând în fata noastra pe cei ai lui Dhritarashtra pe care, ucigându-i, n-am mai dori sa traim.
7. Cu fiinta-mi zdrobita de slabiciunea milei, te întreb, deoarece datoria îmi tulbura mintea; spune-mi deslusit ce este mai bine; sunt învatacelul tau, la tine vin, învata-ma!
8. Caci nu vad ce-ar [putea] alunga supararea care îmi seaca puterile, chiar de-ar fi sa obtin domnia nemarginita si îmbelsugata pe pamânt sau stapânirea suprema [a cerului].

Sanjaya a spus:
9. Vorbind asa lui Hrishikesha, spunându-i lui Govinda „nu voi lupta”, Gudakesha, cel care-si distruge dusmanii, tacu.
10. Hsrikesa îi spuse surâzând aceste vorbe, o Bharata, celui descumpanit între cele doua osti.

Bhagavat a spus:
11. Îi plângi pe cei ce nu trebuie sa-i plângi si cuvântezi despre întelepciune; cei învatati nu-i plâng nici pe cei vii, nici pe cei morti.
12. N-a fost nici [o vreme] când eu sa nu fi existat sau tu, sau printii acestia; la fel, noi nu vom înceta sa existam vreodata cu totii în viitor.
13. Precum cel întrupat în acest [trup] trece prin copilarie, tinerete si batrânete, tot asa trece [dupa moarte] si în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta.
14. Contactele [simturilor] cu materia, o fiu al lui Kunti, sunt reci sau calde, placute sau dureroase, vin si se duc, sunt trecatoare; îndura-le, o Bharata.
15. Omul, pe care acestea nu-l clatina, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, care este acelasi la suferinta si bucurie, numai acela poate capata nemurirea.
16. Nu exista existenta pentru Nefiinta si nici nonexistenta pentru Fiinta; hotarul lor este vazut de cel care cunoaste adevarul.
17. Sa stii ca cel ce le-a desfasurat pe toate este nepieritor; nimeni nu poate aduce pieirea celui Neclintit.
18. Despre trupurile celui întrupat care este vesnic, nepieritor, de necunoscut, se spune ca au un sfârsit; de aceea lupta, o Bharata!
19. Cel care stie ca acesta [cel întrupat] ucide, [ca si] cel care stie ca acesta este ucis, amândoi nu stiu; acesta nu ucide si nici nu este ucis.
20. El nu se naste si nu moare niciodata; nefiind supus devenirii [acum] nu va mai deveni [nici în viitor]: cel nenascut, etern, neântrerupt, stravechi, nu este ucis când trupul este ucis.
21. Cel care-l cunoaste pe cel nepieritor, etern, nenascut, neschimbator, o fiu al lui Pritha, cum [poate crede] acest om ca face sa omoare sau ca omoara?
22. Precum un om care lepadând vesmintele învechite, ia altele noi, asa si cel întrupat, lepadând trupurile învechite, se uneste cu altele noi.
23. Pe acesta nu-l taie armele, nu-l arde focul, nu-l uda apa si nu-l usuca vântul.
24. El nu poate fi taiat, ars, udat si uscat; el este etern, omniprezent, stabil, imuabil, continuu.
25. Despre acesta se spune ca este nemanifestat, de necuprins cu mintea, neschimbator; de aceea, cunoscându-l asa, nu trebuie sa te întristezi.
26. Chiar daca crezi ca acesta se naste mereu si moare mereu, totusi, o tu, cel cu bratul mare, nu trebuie sa te întristezi.
27. Moartea este sigura pentru cel nascut; nasterea este sigura pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neânlaturat, tu nu trebuie sa te întristezi.
28. La început, fiintele sunt nemanifestate, [la mijloc] sunt manifestate si la sfârsit [sunt din nou] nemanifestate; de ce te jeluiesti atunci, o Bharata?
29. Careva îl priveste ca pe ceva minunat, altul vorbeste ca de ceva minunat, altul aude despre el ca de ceva minunat, însa, desi auzind de el, niciunul nu-l cunoaste.
30. Cel întrupat în toate trupurile este pururi de nevatamat o Bharata; de aceea nu trebuie sa plângi vreo fiinta.
31. Privind la Legea [ta] proprie (svadharma) nu trebuie sa tremuri; pentru un razboinic nu exista nimic mai bun decât lupta înscrisa în Lege.
32. Fericiti sunt razboinicii care, o fiu al lui Pritha, au parte din întâmplare de o astfel de lupta, ca de o poarta a cerului deschisa.
33. Daca însa nu vei da aceasta lupta înscrisa în Lege, atunci, tradându-ti Legea proprie si renumele, îti vei atrage pacatul.
34. Fiintele vor face sa se povestesca despre nefaima ta vesnica; pentru cel ce tine la numele lui, nefaima este mai rea decât moartea.
35. Capeteniile de osti vor crede ca de frica te-ai oprit din lupta si vei ajunge în dispretul celor ce te-au pretuit.
36. Si multe vorbe ce nu-s de spus le vor spune despre tine dusmanii, râzând de barbatia ta; exista ceva mai dureros?
37. Ucis, vei dobândi cerul; traind, vei avea parte de pamânt. Deci ridica-te, o fiu al lui Kunti, hotarât pentru lupta.
38. Facând egale fericirea cu suferinta, câstigul cu pierderea, victoria cu înfrângerea, fii gata de lupta; asa nu-ti vei atrage pacatul.
39. Aceasta cunostere ti-a fost rostita dupa [doctrina] Samkhya; ascult-o acum, dupa [doctrina] Yoga, cunoasterea prin stapânirea careia, o fiu al lui Pritha, vei parasi lanturile faptei (karman).
40. Aici, nu exista stradanie pierduta, nu se afla dare inapoi; oricit de putin din aceasta lege, si te pazeste de marea frica.
41. Aici, o bucurie a [neamului] Kuru, cunoasterea este unica, hotarita; cu multe si nesfârsite ramuri este cunoasterea celor nehotariti.
42. Ce vorbe inflorite spun cei nepriceputi care ramin la învatatura Vedelor, o fiu al lui Pritha, care spun „nu exista altceva” [decât învatatura Vedelor],
43. Cei daruiti simturilor, care nazuiesc la cer, [vorbe] care dau [o noua] nastere ca fruct al faptului, pline de felurite rituri drept cale spre bucurie si putere.
44. Cei înlantuiti de bucurie si putere, cu gândirea stapânita de aceste [vorbe] nu sunt patrunsi în meditatie de o cunoastere hotarita.
45. Vedele se ocupa de cele trei Tendinte (guna); fii fara cele trei Tendinte, o Arjuna, fara dualitate, stând în adevarul vesnic, fara sa agonisesti bunuri lumesti, cu Sinele (atman) [tau].
46. Pe cât foloseste un put inconjurat din toate partile de apa, pe atit [folosesc] unui brahman întelept toate Vedele.
47. Numai fapta sa-ti fie conducatoare si niciodata fructele. Sa nu ai drept temei fructul faptelor; nu te lega de nefaptuire.
48. Stind în yoga, îndeplineste faptele, parasind legatura [fata de ele], o Dhananjaya, fiind acelasi la reusita si nereusita; acestei egalitati [de spirit] i se spune yoga.
49. Fapta este, pe dedeparte, mai prejos de yoga cunosterii (buddhiyoga), o Dhananjaya; cauta-ti refugiul în cunoastere; sunt demni de mila cei care au drept temei [al faptelor] fructul [acestora].
50. Cei care practica yoga cunosterii se leapada aici de bine si de rau; de aceea, staruieste în yoga; yoga este indeminare în fapte.
51. Înteleptii care practica yoga cunoasterii, lepadându-se de fructul nascut din fapta, eliberati de lantul renasterilor, merg spre tarimul fara durere.
52. Când cunoasterea ta va trece peste hatisul confuziei, atunci vei ajunge la nepasarea fata de ce ti-e dat sa auzi sau fata de ce ai auzit.
53. Când mintea (buddhi), buimacita de revelatie (shruti), iti va sta neclintita si hotarita în meditatie, atunci vei obtine yoga.

Arjuna a spus:
54. Ce se spune despre cel care este neclintit în întelepciune, care se afla în meditatie (samadhi), o Keshava? Cum vorbeste, cum se aseaza si cum merge cel cu mintea neclintita?

Bhagavat a spus:
55. Când se leapada de toate dorintele care-i vin în minte (manas), o fiu al lui Pritha, când se multumeste în el însusi si cu el însusi, atunci se spune ca este neclintit în întelepciune.
56. Despre cel cu mintea (manas) netulburata în durere si fericire, parasit de dorinte, lipsit de patima, frica si mânie, se spune ca este un ascet (muni) cu mintea neclintita.
57. Cel care este desprins oriunde, care fie ca dobândeste binele sau raul, nu se bucura si nu se supara, acela are întelepciunea (prajna) neclintita.
58. Cel care îsi retrage mereu simturile de la obiectele lor, precum broasca testoasa madularele [ân carapacea ei], acela are întelepciunea neclintita.
59. Obiectele dispar pentru cel întrupat, care nu se hraneste cu ele, dar gustul ramine; chiar gustul dispare vazându-l pe Cel Suprem.
60. Chiar si la omul întelept care se stapâneste, o fiu al lui Kunti, simturile framintate tirasc mintea cu forta.
61. Stapânind toate simturile, stai concentrat, avându-ma pe mine drept ultim scop; cel care-si are simturile în stapânire, acela are întelepciune neclintita.
62. În omul ce-si îndreapta mereu gândul spre obiectele simturilor, se naste legatura cu ele; din legatura se naste dorinta, iar din dorinta apare mânia;
63. Din mânie ia fiinta tulburarea mintii, din tulburarea mintii - pierderea tinerii de minte, din pierderea tinerii de minte - distrugerea mintii, iar prin distrugerea mintii se distruge [si] el.
64. Cel care trece printre lucruri cu simturile dezbarate de patima si ura, [aflate] în stapânirea Sinelui (atman), stapân pe el, acela ajunge la limpezirea [mintii].
65. Din limpezirea [mintii] se naste încetarea tuturor durerilor sale; în [mintea] limpezita, cunosterea (buddhi) se întareste repede.
66. Nu exista cunoastere pentru cel fara yoga; pentru cel fara yoga nu exista contemplatie; pentru cel fara contemplatie nu exista pace; de unde [sa vina] fericirea pentru cel fara pace?
67. Mintii coplesite de ratacirea simturilor, întelepciunea îi este luata precum corabia de vânt, pe ape.
68. De aceea, o tu cel cu bratul mare, celui ale carui simturi sunt mereu retrase de la obiectele lor, întelepciunea îi este neclintita.
69. Când este noapte pentru toate fiintele, cel care se stapâneste vegheaza; când este veghe pentru fiinte, pentru înteleptul care vede [Sinele] e noapte.
70. Acela dobândeste pacea, în care se pierd toate dorintele precum se pierd apele în oceanul care umplându-se sta neclintit [ân tarmurile sale], si nu acela care doreste dorintele.
71. Omul care izgonind dorintele traieste fara dorinti, fara [sa gândeasca] „al meu si eu”, acela ajunge la pace.
72. Aceasta este, o fiu al lui Pritha, starea în Brahman (brahmi-sthiti) pe care dobândind-o nu te mai tulburi; [omul] dobândind-o, fie si în ceasul mortii, ajunge la stingerea în Brahman (brahmanirvana).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu